...cash sau cu cardul?HO!HO!HO!...

"TREI ZILE SA MAI TRAIESC DA' VREAU SA STIU CA S-A LIMPEZIT LUMEA"
(Elisabeta Rizea)

Incep prin a preciza, k nu sunt religios, adik, cred intr-o evolutzie dupa Brehm, nu intr-o evolutzie dup "Geneza", si deshi nu ma leaga nimic d acest important eveniment al Creshtinatatzii, nu m-am putut abtzine sa nu-mi dau si eu cu parerea despre "Haosul de Decembrie" sau cum ii spun masele "Craciun"...
Orbitzi de luminile hepatice ale unui monstru de sarma, cu elemente de un kitsch demn de un apartament din Ferentari, pe a carui peretzi troneaza mandra "Rapirea din Serai", unui monstru care se vrea brad, exact k in bancurile cu nebuni in care un functzionar al CEC se crede Napoleon, toata plebea intra intr-o transa a agitatziei, exact k rechini cand simt o picatura de sange. In aceasta perioada tot defazovrizatul care nu are un pateu pe masa seara ,se apuca sa cumpere rahat, ptr k asha i se spune...Un concept absolut idiot, dupa parerea mea, a cumpara ceva fara a fii nevoie, doar ptr. k este Decembrie. Intelectul de strutz, si mintea scurta a plebei umple magazinele, iar daca-ti exprimi parerea absolut logica, k este o tampenie ceea ce se intampla, esti privit k un idiot, care nu poseda aceasta sete de consum absolut normala ptr. toata lumea. Intrebarea p care vreau sa o pun tuturor, celor care, precum personajele din jocul de calculator "Lemmings", se lasa purtatzi de un curent si se avanta precum o turma fara creier functzional, este " De ce dam cadouri pe 24 Decembrie?", de ce sa nu aratam persoanelor la care tzinem, pe 20 Martie sau 14 August k ne sunt importante, oferindu-le u mic dar?.... Ideea este urmatoare....un mic cadou, o mica atentzie, are o valore mult mai personala daca, intr-adevar, trecand pe langa o taraba, vezi ceva ce-tzi aminteste de persoana X sau Y...De ce este nevoie k exact in ziua d 24 Decembrie sa fiu biciuit inspre achizitzie, desi poate in exact acea perioada eu am niste crampe ingrozitoare la stomac, si ma gandesc doar unde e cea mai apropiata buda, nicidecum la persoana vizata de cadou?...Si uite asha se ajunge in situatzia de a cumpara shosete si alte cacaturi (k doar gandul nostru e la buda, nu la X sau Y), in loc sa urmam o inspiratzie de moment care poate sa t izbeasca pe 20 martie.
Tot rahatul asta e o spalare de creier menita sa sporeasca veniturile unor burtoshi care-si aprind tzigarile cu $, iar eu aveam pretentzia k noi, purtatorii de creier sanatos, sa nu le dam aceasta satisfactzie, dar se pare k in Decembrie ne lasam creierul sub bradul ala jegos de sarma de la Unirii, si devoram tot rahatul care ne este aruncat in farfurie.
Ok, unul sau altul poate sa ma acuze acum de lipsa de sensibilitate, zagrcenie etc....ei bine, nu este adevarat....pentru k nu judec p nimeni care, fiind o zi de sarbatoare din buni-strabuni, petrece timp in sanul familiei, alaturi de cei dragi. Deshi nu este cazul meu, ptr. k nu cred in nashterea din anul 0, respect totusi traditzia si obiceiul ptr k este o parte a istoriei noastre k neam, si...a intregii umanitatzi...A transforma, insa, o sarbatoare d apropiere si meditare intr-un haos al comertzului si al kitschului este departe de ceea ce ar trebui sa insemne Craciunul. Acest eveniment trebuie sa indrume spre apropiere, pace liniste si armonie...nu nervi, haos, stress...
Deshi, se zice k, odata cu timpul, omul trebuie sa evolueze, remarc cu stupoare k el involueaza, mai ales pe partea spirituala, si sufera o acuta pierdere de personalitate, lasandu-se puratat k o oaie de turma...
E insuportabil, sa t aventurezi prin lume si sa ascultzi niste semi-manele care se vor colinde, sa te lovesti d o lumina de un galben hepatic sub forma de clopotzei care coboara de pe tozt stalpii, sa vezi toate tarabele de un kitsch execrabil, sa fi calcat in picioare de niste zombie agitatzi cu plase in mana...
Omenirea a deraiat complet de la spiritual inspre material, iar daca eu care nu am nici o treaba cu religia, recunosc k nu ne indreptam inspre bine, de ce voi totzi cei bisericosi care slavitzi aceasta sarbatoare CRESHTINA, pierdetetzi exact elementul creshtin al ei?, pierdetzi elementul spiritual, si va afundatzi intr-o mocirla a materialului, atat de "hulit" de Biblie?

De Craciun fii mai bun, fii adevarat!Spune da, nu spune nu la Tuborg Christmas Brew!!!

where the fuck is Neverland?

Forget them all. Come with me where you'll never, never have to worry about grown up things again. (Peter Pan)



"esti atat de batran/tanar cum te simti"...tot aud rahatul asta in ultimul timp, si-mi iese pe gat...Ei, daca sunt atat de tanar precum ma simt, dc plm nu dorm intre 2 si 3 PM? dc plm am "servici" si "responsabilitati"? dc dreq nu pot sa mananc orice rahat, si sa o ard aiurea prin frig fara sa simt urmari? dc plm trebuie sa-mi rad pe diferite partzi ale corpului? dc nu pot sa mai discut despre toons&comics? dc trebuie sa fiu interesat de economie si politica si alte jeguri plictisitoare? dc plm nu pot sa mai intorc capul dupa o tipa de liceu? dc nu mai merg cu trenul la mare? dc nu mai beau o bere p o bordura? dc bunicii-mi cer sa ma insor? dc pot sa beau si sa fumez la masa cu parintzii? dc nu mai plec in tabere excursii si alte idiotzenii de genul? dc am "masa" cand ies in orash si dc-mi las haina la garderoba? dc plm am mai mult d 1 pereche de teneshi si dc e dubios k inca mai port teneshi? dc platesc impozit si taxe si net? dc nu mai mananc chestii din copaci? dc nu mai urc cu bitza pe munte? dc nu mai joc baschet si nu ma mai uit noaptea la 3 la NBA? dc am bani de taxi? dc nu mai am brad sau cadouri d craciun? dc mananc la "Mac" pe bonuri de masa? dc-mi spal singur hainele? dc e abonamentul telefonic pe numele meu? dc ma gandesc la viitor si vreau sa fie ca in trecut?
E evident, ca nu sunt atat de tinar cum ma simt, sunt exact atat de plictisit & rutinat cum trebuie sa fiu...exact in puctul, in care-mi dau seama k un vis e un vis si realitatea e alta. Sper inca la adolescentza...dc nu, chiar la copilarie, dar sunt constient k o sa primesc maturitate....batranetze. Cum intoarcem timpul, si cum il conservam in momentul dorit?...deloc, poate doar in basme....

...2 be updated

Exit light
Enter Night
Take my hand!
We're off to never never-land

(Metallica - Enter Sandman)

...ametzeala

"I wanna find something I’ve wanted all along, Somewhere I belong" (Linkin Park - Somewhere I Belong ).


Zac in ceatza si am senzatzia de "Tonio Kröger", senzatzie care apare de fiecare data cand sunt prins intre lumi, adica de fiecare data cand sunt un fel de Two Face care trebuie sa arunce o moneda ptr. ca altfel cele doua laturi ale sale nu pot lua o decizie, nu pot ajunge la un consens. Dar ce e de facut daca nu exista luxul celor 2 variante clar definite? Ce este de facut daca moneda se invarte creand ametzeala unui conglomerat de imagini de nedeslushit? Mediul conturat de un mare semn de intrebare ma face sa ma simt alienat. Nu am nici cea mai vaga sigurantza si idee, iar in mintea confuza se extinde efectul LSD, cu vedenii care nu au nici o logica. Am senzatzia ca sunt un fel de strain picat de pe Krypton, sau de oriunde altundeva, unde totul are sens si nu se invarte colorat ca intr-un caleidoscop defect provocandu-mi junghiuri cerebrale. Vreau o viziune, o revelatzie, un element de certitudine care sa-mi ofere satisfactie si pe care sa-l pot expanda, vreau o baza pe care totul sa se inlantzuiasca logic si sa opreasca moneda din rotire, creandu-mi, astfel....lumea.

"Ich stehe zwischen zwei Welten, bin in keiner daheim und habe es
infolgedessen ein wenig schwer" Thomas Mann, "Tonio Kröger"

Anarhia...salveaza Romania

"Anarchy is not chaos, but order without control."
(David Layson)





Traiesc in RO si am drept de vot, ce fac? (asta ca sa nu folosesc o fraza muuuult prea uzitata si citata de tot incompetentul in lipsa de idei "Dar eu cu cine votez").
Ma plimb pe bulevarde, pe strazi prin parcuri si vad o gramada de afise electorale cu o multime de fetze care nu-mi inspira decat o pofta necontrolata de ciolan cu varza sau mai bine cu fasole, pentru ca, na, practic ciolanul le e tatuat pe moaca, iar boabele din garnitura stau pentru besinile imprimate pe bannerele adiacente. Auzi la ei, numere de telefon la care poti sa-i contactezi pe alesii tai, inclusiv pe Tariceanu, chiar ma gandeam sa-l sun intr-o seara, pe la 10, pe Tari si sa-i zic k nu am apa calda, sunt curios cum suna mesageria lui vocala "Salut, sunt Calin, momentan intr-un meeting, dar ptr. k problema ta este f importanta ptr. mine te rog sa-mi lasi un mesaj, si eu o sa o rezolv uite-asha ABRACADABRA". Dragul de Vanghelie, nu candideaza, dar "GARANTEAZA" ptr. unu cu moaca identica cu a porcului shef din "Animal Farm" a lui Orwell, fatza de grohaitor si convingeri de stanga, cred k Paunescu (alt porc)are o erectzie cand vede asta. Flegmele societatzii, ptr. mine deja celebrii "Dublu V" Vadim& Voiculescu, doi rahatzi cu suflet roshu pe care e imprimata secera si ciocanul, unul schingiuitor de intelectuali, si turnator de ganditori, iar celalalt un traseist de ideologie (sare de la dreapta la stanga ca o lacusta)cu gura plina de cacatul lins din curul Ceausestilor pe vremea cand era bardul lor de curte, vor si ei voturi in loc sa se multzumeasca cu un blestem ca la carte, adica pana in a 7-ea generatzie. Despre ciobanul cu "steaua in frunte" nu mai zic nimic ca oricum este prea bagat in seama, ca doar are Dolari, pac pac!Binenitzeles k exista si candidatzi de o competentza extraordinara, care sunt k si croitzi ptr. posturile de deputat si senator gen: Zmarandescu, Luminita Anghel, Irina Loghin, Florin Calinescu, Helmut Duckadam..si lista poate continua...
Oircum, de cand cu uninominalul ii votam direct p aricii mai sus amintitzi, nu mai votam partidele, ceea ce nu le impiedica insa sa starneasca un circ balcanic, cu balacareli, insulte si alte chestii specifice plaiului Carpato-Danubiano-Pontic.
Vazand, de unde trebuie sa-mi aleg un reprezentant, m-am gandit la varianta alagerii "raului mai mic", dar asta am facut ultima data cand, fara sa fiu entuziasmat, am stampilat p marinarul betziv, si pe aliantza lui fantastica, un fel de "Liga Binelui", k in Lord of the Rings, care insa s-au dovedit a fii cei mai mari pietzari, mahalagii si circari. Se pare ca in Romania, am ramas inca cu ideea egalitatzii socialiste, asha incat tot raul e cam la fel de mare...
Ei, la ce m-am gandit eu...Romania, oricum se conduce de la sine in ultimii 18 ani, fiecare-si face dreptate, fiecare se guverneaza pe sine, face cum ii e lui mai bine... si se pare ca intr-un fel trece revelion dupa revelion si inca nu s-a ales praful de noi, asa ca, eu zic, sa nu mai stricam bani buni pe niste gushatzi care dorm toata ziua in lojele palatelor, si sa ne conducem singuri, oricum facem asta de atata timp, macar acu msa fie p fatza. Indemnul meu este: NU MERGETI LA VOT!, vreau sa vad tufele ca in westernuri prin cabinele de votare, sa-i lasam se se stampileze ei pe ei, si noi sa ne vedem de mamaliga noastra de duminica.
Frumoasa si cat de potrivita ptr. RO este ideea anarhiei, anarhie care la originea ei inseamna pur si simplu "fara conducatori". Sloganul unuia dintre partide este "ei cu ei, noi cu voi"(a aparut si o manea cu acest text...bestial ce sa mai zic, si mai vor sa-i si votez)..eu zic sa-l adaptam, facem un "voi cu voi, noi cu noi" din el, si trantim o democratie in propriul sens al cuvantului.
De ce sa ne supunem unor legi si reguli facute de niste carnatzi, care vor doar sa li se umple matzul pana devin caltabosi? Sa lasam totul sa decurga intr-o ordine naturala si fireasca a lucrurilor...Daca tot "traim intr-un curcubeu al haosului", dupa cum zicea Paul Cezanne, macar sa nu fie nimeni mai presus de acest haos fara vre-un merit, si mai ales plantat de mana noastra...sau chiar va simtiti reprezentati de unul dintre acesti "bampiri"...pardon...candidati?


"ALL ANIMALS ARE EQUAL
BUT SOME ANIMALS ARE MORE EQUAL THAN OTHERS"
(George Orwell)

Asocial caut socializare...

"There’s a place I go
When I’m alone
Do anything I want
Be anyone I wanna be"
(Newton Faulkner - Dream Catch Me)



Sa ne imaginam un ziar care-si cashtiga pita prin "Mica Publicitate", un fel de "De Toate, Pentru Toti", Sibienii stiu mai bine, sau pentru ceilalti...anuntul.ro, sau ceva de genul. Buuun, deci exista acest ziar, si acolo la categoria "Matrimoniale", exista o rubrica, "Doresc Cunostintza", ei uite ce facem acum, dam un anuntz, dau eu un anuntz. Un anuntz in numele catorva care se aseaman intre ei, tocmai prin faptul ca sunt diferiti. Ok, dau eu anuntul, dar mai intai povestim putin despre ideea din spatele lui, ce trebuie sa contina el si cum s-a ajuns aici...
Inca de pe vremea adolescentei, am primit un apelativ foarte interesant din partea unei persoane, de altfel foarte dragi mie, dar care priveste doar printr-un culoar ingust, ..."Asocial" . Asta in urma unei simple discutii, in care am sustinut ca-mi place noaptea mai mult decat ziua. Pentru unii oameni, deci, cine nu se incadreaza in tiparele standard, concepute de, nush, o instanta suprema, de biblie de nush conducerea lumii, cine nu e indoctrinat si tipicar, cine scrie cu stanga nu cu dreapta, cine tine cu Tom nu cu Jerry, in mare cine indrazneste sa fie ceea ce simte, si simte altfel decat masa...e asocial. Buuun, deci anuntul o sa fie clar, unul de la un asocial...pentru alti asociali, ei bine aici intervine un mare semn al exclamarii !!! se cauta doar asocilali autentici, pentru ca exista o gramada de "pseudo-asociali", care nu simt de fapt in felul in care se afisheaza, lor li se pare cool sa fie "altfel", si uite-asha in public poarta haine, colorate si labartzate, si discuta despre Bach si teatru, iar acasa asculta "Babe, esti in sufletul meu, esti in inima mea..." si se uita la "La Bloc". Ce vreau sa zic e ca ii tintim doar pe cei ce simte tobele lui Lars Ulrich si nu li se pare doar cool sa aiba un tricou pe care scrie "Kill Em All", care d altfel ii sperie de se pisha pe ei, dar il poarta ptr. a atrage atentia pe strada.
Buuun, deci am lamurit-o si p asta, avem deci emitatorul mesajului, asocialul, receprorul lui, asocialii autentici...ei acum ne trebuie un scop al mesajului. Pai, uite cum sta treaba, ei cei care merg cu curentul, te stigmatizeaza, dar nici nu te lasa in plata ta, nu scapi de ei nicicum. Hartmut Engler, solstul formatiei PUR zicea despre concertele lor k sunt precum McDonald's toata lumea zice k sunt de cacat, dar in acelashi timp le frecventeaza. Ei, asha e si cu tipizatzii astia stas, cum gasesti un loc in care poti sa te detashezi, in care nu toti arata ca niste androizi produshi pe banda rulanta, in care nu se uita nimeni stramb la tine ptr. k ai o freza, haine sau atitudine diferita...hop cum apar si ei, si colonizeaza, de-ti vine sa otravesti fantanile, sa parjolesti ogoarele si sa t retragi in muntzi. Doar 2exemple scurte in acest sens...Primul, e deja dezbatuta "Vama Veche", unde de la an la an apar mai multzi cocalari mamaiotzi, pe care vreau sa-i intreb, cum s-ar simtzii daca asi merge in iubita lor staziunea fitzoasa si m-ash pisha in mare in fatza canapelelor lor albe de pe plaja? Eu zic k nu le-ar placea..si sper k intzeleg k nici mie nu-mi plac pantofii lor de lac si x5-urile pe plaja. Iar exemplul nr. 2, care este in sine imboldul ptr. aceasta postare, este scumpul meu "Expirat", pivnitza despre care totzi ziceau k pute si k e plina de drogatzi, in care prin anul 1-2 mergeam saptamana de saptamana, ptr. muzica si oamenii de acolo. Ei acest "Expirat" a devenit neincapator, din cazua k s-au aciuat k shobolanii pe langa hambare, tot mai multe "camashi albe" si "scalpuri rase", cu ale lor bucatzi de plastic vide si platinate. Pai a ajuns localul in care se intampla sa ma miroasa a iarba, in care beai o Timisoareana cu 25 de mii, in care rastanele si creasta erau la ordinea zilei si in care la buda te pishai p fatza lu Nastase, sa rasune pe ritmuri de Paul van Dyk (a nu se intzelege greshit, imi place muzica lui ..si o mai ascult si eu din cand in cand..dar toate la locul lor), sa dea in clocot de baietzi in uniforme albe de Bamboo si cu curele D&G, si sa vanda Ursus la sticla de 0,33...de parca nu exista alte 1000 de locuri in care pot sa fie metrosexuali bautori de red bull sau sa-si etaleze chelia bec jaca de pele si tricoul mulat. Ei, astfel de kestii supara, e k si cand cineva bate un afish cu ceva concert de manele exact pe pomul unde tu si prima prietena atz incrustat x+y=love. Deci...cam asta e scopul anuntului, sa ne gasim, sa recladim...si de aceasat data sa pastram, un fel de salvatzi planeta fara Captain Planet.
Ok, avem cam toate datele..haidetzi sa formulez anuntul, pe care, pana la urma, nu-l dau la ziar, dar il postez pe blog...si la care "Astept Raspuns".

"ASOCIAL,FARA OBLIGATIA TIPICULUI, CAUT PERSOANE CU PERSONALITATE SI IDEI, FARA OBLIGATIA CONVENTIONALULUI (EXCLUS PSEUDO ASOCIALI) PTR. INTALNIRI SI RELATIE LIBERTINA DE DURATA, INTR-UN MEDIU FARA GRANITZE SI PREJUDECATI.ALTE DETALII NU CONTEAZA.DISCRETIE MAXIMA OBLIGATORIE!!!"

"I'm a creep,
I'm a weirdo
What the hell am I doin' here?
I don't belong here"
(Radiohead - Creep)

...durere la bajketzi

Pentru azi....doar atat





V-am tzukat!

axa...Viena-Praga-Cracovia

Prefata:
De mult imi tzipau picioarele, plictisite de taratul prin Bucuresti, dupa un marsh prelungit, cosmopolit. Simteau sie ele lipsa unor bataturi, a libertatii boeme satule parca de sedentarizm si rutina. Ei, cu ocazie lui Noiembrie, am luat-o la picior, ma rog, mai degraba la tren, avion si autobuz, cu rucascul in spate pe axa Viena-Praga-Cracovia. Hmmm, poate nu va spune nimic aceasta mini axa central Europeana, si poate nu este la fel de renumita precum sora ei Berlin-Roma-Tokio, dar este poate mult mai tinereasca decat prima, mai lipsita de griji si incarcaturi, si, ,precis, si muuult mai accesibila...Un lucru se regaseste insa in povestea ambelor axe, un mic "nod feroviar" numit Osviecim...dar despre asta pe parcurs.
Zacand zi de zi prin birouri, printre cifre si monitoare, trebuie sa recunosc k, nu odatat, am visat la slujbele unora, alde Dan Chishu, care s-a plimbat prin toata lumea, iar apoi apare 1 data pe saptaman la TV, povesteste despre cele vazute, mai arata cate un filmuletz si....e platit ptr. asta. Ei acum eu, corporatist de rand, mi-am sacrificat ceva zile, gandite de stat pentru odihna, pentru a face in timpul liber, in concediu, ceea ce norocosii numesc "munca"...urmeaza cronica unei calatorii, pe care picioarele mi-au cerut-o, si ochii au savurat-o.


Capitolul1:Viena
Ce mai e de zis despre Viena? Mi se pare ca am crescut cu acest orash, iar acum de cand cu pretzurile Sky Europe, e mai ieftin sa dai o fuga pana acolo decat petreci weekendul ca un "Mitic-model" pe Valea Prahovei. Dupa cum spuneam, am fost musafir de X ori in capitala imperiului Habsburgilor, am umblat de X ori cu metrourile si am batut de X ori strazile zonei centrale, si totusi, nu simt un sentiment de saturare, de fiecare data este ceva de descoperit si de fiecare data am senzatia ca totul este atat de nou, de parca asi fi pentru prima data acolo. De exemplu, acum am urcat in premiera in turnul din Stephansdom (catedrala din inima Vienei), ceea ce a fost o mare tzeapa, pentru ca scarile, se opresc practic undeva pe la mijlocul turnului, intr-un mini magazin de suveniruri, de unde nu vezi mai nimic, adica nici pe departe panorama splendida la care te ashteptzi in timp ce urci plin de sudori ametzind pe scarile in spirala. Oricum, treaca de la mine..si, oricum, ptr. panorame exsita intotdeauna parcul Schoenbrunn....unde de aceasta data am remarcat, k scocarii nostrii fugitzi peste hotare au omis cateva lebede si nu le-au facut pe toate burgeri, probabil intre timp sau mai heuropenizat si ei k doar, ce dreq, acum au Mehertzane. Ma doare sufletul ca trebuie sa atac un simbol al ingineriei germane, dar efectiv in ultimul timp "unde-i tziganu' e si mertzanu'", mai ca-mi vine sa cred k masihina vine, mai nou, din doatare cu geaca de piele lantza de aur, ten tuciuriu si breton dat cu gel, si uite asha strazile noastre, si nu numai ale noastre, sunt impanzite de specimene gen SB 47 RGE (asta e ptr. cunoscatori). De ce dreq nu-si pun baietzii de la Daimler un mic panou, de altfel foarte popular in barurile din RO, in fata uzinei prin care sa-si "rezerve dreptul de a-si selecta clientela". Si daca tot vorbim de nomazi si carutzele lor, trebuie sa recunosc ca Viena mi-a lasat, putin, un gust amar, din simplul motiv ca urmasii Mariei Tereza par sa fie din ce in ce mai putzini, in schimb popoarele migratoare Slave, Africane si Orientale au invadat orashul, reushind acum pe calea "emigrarii" ce nu au reusit de-a lungul a sute de ani pe calea sabiei. Si pentru ca-mi plac contrastele, sar de la gustul amar, la unul cat se poate de placut...am mancat in Viena, intr-un Schintzelhaus un Cordon Bleu, excelent, de dimensiunile unei rotzi de Mertzan, daca tot am discutat de manelomobile, sau hai sa zicem cat un capac de roata... Viata de noapte, este pe cat se poate de dragutza si accesibila, e plin de puburi, si voie buna. Toata lumea bea, de la barman la bodyguard (am vazut "personal" mai aburit decat clientela), totzi sunt prietenoshi si binedispushi, intra in vorba 1-2, iar lumea pare sa nu dea atat pe "imagine" cum o face in scumpa noastra capitala, ma rog mai putzin niste Ahmezi, niste "cocalari de Austria", care-si lustruiau ciocatele pe bara....da, atz ghicit, Mertzanului din dotare.

Capitolul 2: Praga
Ei, ptr. mine Praga a fost, detonatorul central, si principal al acestei "excursii", din simplul motiv, ca era oarecum virgina ptr. mine, deoarece am flirtat cu ea doar scurt, o data, in trecere, si mai ales ca auzisem povesti f frumoase si interesante despre "Amsterdamul Estului". Ei, avand in vedere k nu am vizitat Amsterdamul inca, nu pot sa spun, in ce masura i se potriveste aceasta porecla, pot spune insa, ca este un orash extrem de lejer si libertin, mai ales ptr. o tzara care a facut parte din fostul bloc sovietic. Atmosfera generala este extrem de destinsa, si este incadrata perfect de decorul medieval al orasului. E o placere incredibila sa te plimbi pe stradutzele vechi, boem si visator, sa privesti cladiri de o frumusetze clasica, pe care comunismul nu le-a distrus orbeshte cum s-a intamplat pe la noi, si sa te asezi pe o banca intr-un parc sau pe malul Vlatvei, sa fumezi un "cui" sau sa bei o bere si sa privesti orashul lui Kafka in toata splendoarea lui. Pe oriunde ajungi, ma rog in zona centrala, ai ce vedea. Resaturantele si Pub-urile foarte frumoase, mancarea pe saturate si aranjata cu multa inventivitate si berea...ca la mama ei. Si daca tot vorbim de apa, hamei si maltz, tin sa va zic ca am popsit intr-o berarie autentica, unde printr-un geam puteai sa vezi cum fermenteaza bautura in niste vane mari in timp ce luai masa si te delectai cu un "set-mostra" format din 8 tipuri de bere (de la blonda si bruneta banala, la una cu banane, sau cu ceva buruiana gen ceai verde sau cafea ). Ok, si acum sa va recomand ceva "Chapeau Rouge"...cafanea la parter, iar prin subsoale club underground, extrem de reusit decorat, plin de oameni interesanti, care-mi aduceau aminte de vremurile bune in Vama, dar si la costum sau business, oameni de toate varstele care stau la o bere si-si ruleaza jointurile pe mesele de lemn, pentru ca apoi sa iasa sa le fumeze in fatza localului in plin centrul istoric al orashlui, ne deranjati de turistii care trec in carduri prin fata lor, sau de politia practic inexistenta in capitala Cehiei. Vrei sa iesi cu ei la o "pipa", nici o problema, materia prima se procura direct in buda, o buda cu un neon albastru inchis si "graffuri" pe pereti care arata mai mijto decat multe chillout lounge-uri de fitze, si in care nu e nevoie de betzishoare parfumate, atat de persistent e mirosul de mugurei. Cumperi din rucsacul unui baiat foaret prietenos, care te intoarce din drum daca ti-a uitat restul (culmea, la noi sunt curios in cate alimentare ar face asta) si care la plecare iti strange mana si-ti zambeshte, de parca ar vrea sa zica "Mai treceti pe la noi", problematic e doar daca chiar vrei sa te pishi, pentru ca trebuie sa treci de coada de cumparatori, si sa le explici ca te strange vezica, nu te bagi in fatza.
Ashadar, Praga-si merita toate laudele, e orashul perfect pentru a te destinde, si a visa plimbandu-te printre cladiri vechi incarcate de graffiti, boem , romantic, ideal ptr. a visa cu ochii deschisi.

Capitolul 3:Cracovia
a)Krakow City. Primul lucur care-mi trece prin cap, cand ma gandesc la Cracovia, mai bine zis Polonia in general, e, ca e tzara care nu-si merita femeile. Toate fetele/femeile, sau, ma rog, majoritatea, au ceva dragutz, frumushel, fiecare are ceva particular, care o detasheaza de celalalte, si totusi au niste trasaturi comune, nu sunt girafe(spre deosebire de Praga unde ma simtzeam, k wee man pe langa ele), nu sunt balene (de astea am vazut destule la Viena, nici nu stiam k Austria are coasta la ocean), nu sunt vulgare si tzipatoare prin stil si vestimentatie (aici nu ne bate nimeni, parashute k la noi...). Mergi pe strada si daca te uiti la ele se uita tinta in ochii tai, nu te evita, iar cand esti f aproape, iti zambesc scurt dar dragut, sunt o combinatie stranie intre sfios si indraznet. Ok, si acum de ce spun ca Polonia nu-si merita femeile, ptr. k barbatii arata ca niste neandartalieni, cu priviri tampe de rusnaci, care toti au acelashi frizer (freza stas, tuns scurt spre periuta) acelashi croitor (hanoracul alb cu modele negre, sau bluza de foitza sunt musai, se pare)si probabil acelashi pantofar (pantofi sport, adidashi sa le spunem asha, modelul acela clasic). Sa nu fiu inteles gresit, mai este, pe ici pe colo, si cate unul mai rasarit, dar predominant este acest tip de semi-palmash. Bun, sa trecem peste asta...ei, in Cracovia, te simti iar ca in fostul bloc sovietic, lumea mult mai putin "flexata" sa zic asha, daca faci greshala sa-ti deschizi o bere esti atentionat imediat de unul sau altul pe strada, sa o ascunzi in geaca, ptr. k in Polonia nu este tolerat consumul in public, si intr-adevar, la prima vedere nimeni nu bea pe strada, dar daca te uiti f f atent, prin pufoaice, hanorace si traininguri multi ascund cate o sticla. In rest, orash superb cu stradute vechi, biserici, castel medieval, toate intr-o stare impecabila, si lipsite de tonele de graffiti care le decorau in Praga, deci daca in Praga practic simtzi "vesticul" in aer si in oameni, aici simtzi mai degraba "nordicul". Tineretul e peste tot, plin de turisti, insa nu cei de genul "japonez cu aparat de fotografiat" (specimen extrem de intalnit in Viena si Praga), ci tanarul cu rucsac in cautare des distractie. Plin de petrecareti, iar seara pe strazi, in Noiembrie, e mai full decat in plin Iunie in Costinesti, pub langa pub, club langa club, iar daca te aventurezi dincolo de fatzada comerciala, gasesti in planul 2 superbe pub-uri underground, cu muzica marfa si amenajate intr-un stil propriu fiecare, am fost de exemplu in "Alchemia", o case veche in cartierul evreiesc, din care se pare ca pur si simplu au evacuta doi pensionari, si au deschsi club, zici k esti la moshu si baba in casa, plus ceva elemente dintr-un cinematograf dezafectat, te ashezi p unde apuci, p pat, p chiuveta, pe aragaz etc...oricum bestial (ehh..cocalarii dintre voi, nu cred k au inzteles exact ce vreau in ultimele fraze). Peste tot se bea, in general, bere, bere la pahar, de la tzap, mai rar cate un impresar cu sticlutza de 0,33 in fatza( si asta nu doar aici, ci si in celalalte orash din "axa"). In rest...super mancare cu super chelneritze de ti-era mai mare dragul sa stai cu ele de povesti, dragutze si prietenoase pana la refuz, cu super pub-uri, in care dj-ul te ajuta razand sa-ti muti scaunul de la o masa la alta dupa care-ti da un scurt "cheers" cu berea, evident la pahar. Cracovia, deci, e un orash pe cate de vechi, pe atat de tanar...
b)Osiviecim aka. Auschwitz. Ei, includ excursia la lagerul de concentrare, sau ma rog, la muzeul, k lager nu mai e acum, Auschwitz-Birkenau, la capitolul Cracovia, ptr. ca a fost, practic, un pelerinaj de 1 zi. Nu o sa vb. foarte mult despre acest subiect, ptr. k e totusi unul delicat si sensibil, si efectiv nu am kef...De mentionat e, k e a treia oara cand ajung p acolo, ma si mir k nu ma cunoshtea tanti de la intrare, si ca totul e moca, de la intrarea in lagere, in muzee si transportul intre Auschwitz si Birkenau. Oricum, a fost pe departe cea mai "agitata" vizita in KZ, ptr. ca am prins ceva sarbatoare evreiasca si era plin de Schlomoi si Rachele pe acolo toti fluturand steagurile statului, fapt care mi s-a parut cam de prost gust, dar daca vretzi sa pov mai mult despre asta, iesim la o bere sau va dau id-ul de mess al lui Coni...

Incheiere:
Pe langa ca mi-am facut pe plac picioarelor, care tanjeau dupa bataturi, mi-am mai clatit si ochii timp de 10 zile, dar cel mai important este ca mi-am multumit..."interiorul" daca pot spune asha, ptr. ca de mult asteptam aceasta scapare, acest umblat de ziua pana seara , cu rucsacul in spate, cu dormitul pe tren, cu iesitul in cele mai dubioase pub-uri, cu berea pe banca in parca, cu cate un fum relaxant etc etc etc. Si acum daca stau, ma ashez, si compar colivia asta gri, cu cele 3 orashe din "axa" si ma gandesc la oamenii pe care i-am cunoacut...ajung la concluzia ca undeva trebuie sa fie o greshala, ptr. ca suntem cei mai varza, dar avem...cele mai mari "impresii".

...orizont

Nu stiu catzi dintre voi stiu videoclipul melodiei Children a lui Robert Miles... oricum o sa-l plantez la final, pentru k....merita. Superba perspectiva (prin geamul mashinii) asupra lumii parand in mishcare, datorita propriei mishcari. Cursivitatea peisajului si izolarea fonica fata de mediul inconjurator invita in cel mai insistent mod la o visare constienta...la gandire meditativa.
...ma intorceam, dupa un weekend de agroturism la 3 margarete, in "Iadul urland de rautate", cum numea Macedonski metropola lumii moderne. 2 zile petrecute intr-o superba ceata umeda, prin care cu greu se vedeau siluetele muntilor, ceata care amortiza pana si latratul cainilor, astfel ca ne vazand sau auzind nimic te simteai k in propria-ti lume aburie. Dupa aceste 2 zile...a iesit soarele, si alunecam pe razele lui refelectate de maerea de frunze tomnatice, ca pe un "Stairway To Heaven" al lui Zeppelin, la polaritate inversa, un fel de "Stairway From Heaven", daca-mi este permisa aceasta blasfemie la adresa lui Jimmy Page si ai lui. Coboram de la albul cetei la griul betoanelor.
In seninul soarelui, insa, privirea batea pana la orizont, si era pacat sa nu profiti de acest moment, ptr. a privii in zare si cu violoncelele marca Apocalyptica in urechi sa-ti pui ordine in ganduri, sa linistesti apele sa zambesti in gol cu melancolie, astfel incat tranzitia a fost ingropata in ignoranta, simturile calmate si visul eliberat. Aceste momente, incarca si inspira...si pentru o clipa te pierzi in tot ceea ce vezi, te descompui, in miscarea pomilor care par sa treaca in viteza pe langa tine si te impratsii atat cat vezi cu ochii...esti, si faci parte din tot, dar in acelasi timp...uiti de tot.

...in timp

"Love is what makes two people sit in the middle of a bench when there is plenty of room at both ends."


Trebuie sa spun, ca impulsul ptr. a insira ceva aici, a fost 1.citatul(Mi-a placut mult, am fost absolut fascinat de cand l-am citit prima data, in toata splendoarea lui de "status pe yahoo-mess"...atat de simplu, de expresiv si de...dragutz), 2.una bucata nunta 3.un gand inspre trecut...iar toate acestea insumate, m-au facut sa ma gandesc putin asupra...dragostei in timp.
Pornind de la acestea, vreau sa pun intrebarea...care ma framanta de ceva vreme:...De unde atata siguranta, de unde atat curaj, sa crezi ca o sa shezi, impreuna, pe mijlocul bancii ptr. eternitate? Ma zapaceste, cata incredere in propria stabilitate au unii, mai ales ca timpul m-a invatat ca sentimentele sunt precum un montagne russe, dispar apar cresc si scad in intensitate. De unde extrage un imens procent dintre noi acest echilibru si nu doar atat ci si curajul de a se cocota, pe acest trenulet al variatiilor numit dragoste, stiind k oricat de agitata o sa fie calatoria, nu se poate cobori?
Chiar daca esti absolut constient de trairile-ti interioare, aceasta calatorie, mai implica o parte, care se aseaza langa tine si nu are voie sa alunece spre extremitatile bancii, o parte in interiorul careia nu poti patrunde si analiza. Iar chiar daca intre cele 2 jumatati exista, printr-o coincidenta cosmica, aceeashi stransoare a legaturii, in jurul lor se invart X alte particule si elemente care pot scutura, crea valuri..rasturna totul. Optimism?...incredere oarba...neglijand orice idee de autoaparare? sau pur si simplu nepasare si inconstienta? Care dintre aceste trairi sunt acelea care ii fac pe multi sa creada ca un lucru atat de instabil si fragil poate sa dureze veshnic o sa ramana o enigma ptr mine...

"It's a hard life
To be true lovers together
To love and live forever in each others hearts
It's a long hard fight
To learn to care for each other
To trust in one another right from the start
When you're in love"

Queen - It's A Hard Life

Preistorie urbana...

Este binecunoscut, ca "Miorita" este unul dintre miturile fundamentale romanesti, de aceea nu trebuie sa ne surprinda ca un cioban cu sTEAUA in frunte candideaza la preshedentzie, si mai are si o gramada de sustinatori impresionati in simplitatea lor, de povesti creshtineshti si niscaiva biserici, pac pac! Oricum oile si transhumanta, mishcarea asta dupa anotimp, se pare ca si-au pus amprenta pe neamul nostru. Interesant este ca, inainte ca sotul Victoriei Lipan sa se plimbe cu turma dintr-o parte a muntelui in cealalata in functie de anotimp, oamenii in sine erau si ei nomazi si-si schimbau locul de campare in functie de anotimp, mai la deal, mai la vale, mai la Nord, mai la Sud. Omul este, deci, la origine un mamifer nomad care-si schimba des teritoriul de vanatoare, iar unele minoritati de scocari si lautari au pastrat inca pana in zilele noastre vie aceasta obishnuintza, schimbandu-si adesea teritoriul de ciordit. Totusi, sa ramanem in trecut, undeva...pe la 10.000 BC, daca tot exista filmul, si sa specificam ca aceasta plimbare din loc in loc, decurgea dupa un plan strict, bine organizat, iar acest obicei, aceasta...organziare tribala a ramas intiparita in materialul genetic al umanitatii si s-a pastrat pana in zilele noastre.
Povestea mea incepe undeva in primavara, cand stand la o tigara pe balcon, unde ma bucuram de primele raze calde ale soarelui si de copacii proaspat infloriti, am devenit martorul unui fenomen antropologic pe care l-am studiat apoi pe durata intregului an. De undeva, de dincolo de munti, adica de blocuri, apar doi tineri homo sapiens, ambii de sex masculin, tineri si zvelti, se invart de cateva ori prin parcare cerceteaza fiecare colt al acesteia, ei sunt cu siguranta cercetasii, scoutii tribului, trimisi in recunoastere. La un moment dat se opresc sub un copac, se pare ca au gasit locul potrivit, isi dau jos gecile de training si le agata de un gard, evident pentru a marca locul, dupa care dispar din nou intre munti/blocuri. Trece ceva timp, dupa care apar din nou, dar de aceasta data nu sunt singuri, cu ei alti doi homo sapiens de sex masculin, mai "fortzoshi" decat primii 2 care transporta...o masa de ping-pong (ulterior aveam sa descopar ca aceasta masa de ping pong este de fapt centrul asezarii, un fel de altar, miezul acestei societati primitive). Cei doi carausi, incep sa monteze masa sub privirile cercetasilor care pufaie din tigari sprijiniti de gard. Gata...se scot paletele, si se incepe: ping-pong...ping-pong...ping-pong, probail un ritual de initiere a asezarii.
Mai trece ceva timp, dupa care apar si doua specimene homo-sapiens de sex feminin. Sfioase ele stau in planul secund si nu se amesteca in treburile masculilor. Atmosfera e destinsa se aud niste murmure, probabil comunica intre ei...din cand in cand cate unul dintre masculi, preda paleta uneia dintre femele, dar aceastea sunt foaret stangace, si se pare ca nu stapanesc ritualul atat de bine, iar duap ce rad scurt si ascutzit..se muta iar in planul secundar, nu inainte insa de a se lasa imbratzishate de masculi. Dintr-o data apare un mascul solitar, inalt si bine facut, imediat i se cedeaza un loc la masa, si se pare ca este un expert in acest ping-pong, deoarce adversarul sau se schimba mereu iar el ramane in continuare la masa, precis el este marele razboinic care a condus multe lupte.
Dintre munti se ivesc doi vanatori, care au rapus la minimarketul din apropiere niste Bergenbier si niste Nut-Line pe care acum le ofera celorlalti membrii de trib, care parasesc de indata alatarul ptr. a se infrupta salbatic din vanat, de acest moment profita vanatorii si dau repede un ping-pong. De remarcat ca femele sunt din nou mai timide si sfioase. Dupa masa, totul se intaorce la normal.
Este momentul sa-si faca aparitia si seful de trib, un barbat masiv mai trecut prin viata decat ceilalti, timpul si-a spus cuvantul asupra podoabei sale capilare extrem de rare. El are un scaun pescaresc sub brat, evident tronul sau, pe care se aseaza, si ii sunt inmanate imediat Bergenbierul si Nut-Lineul, pe care incepe se le consume, nu inainte insa de a-si chema printr-un semn cu mana femela dintre mashini, si a-si ridica tricoul, astfel incat imensa burta, probabil semnul puterii sale, sa poata fi vazuta clar de toti.
Incet incet se alatura si alti membrii asezarii, ei vendind din toate directile vantuli, si toti isi asteapta rabdatori randul la masa de ping pong, mai putin femelele care au format un cerc mai departe si shoshotesc si chicotesc. Iese in evidenta, o femela mai solida, si masculina, care se implica in jocul de ping-pong, ba chiar mai sterge masa din cand in cand, alearga dupa mingile care cad in tufishuri si le ofera vanat masculilor, probabil ea spera sa fie astfel acceptata de ei, insa acestia par totusi interesati de celalalte femele mai timide.
Spre seara atmosfera s-a aprins si murmurul de la inceput s-a transformat in discutii aprinse si rasete. Aceasta atmosfera de petrecere trebui intretinuta, si in acel moment se alatura trubadurul, care incepe sa faca muzica din toba sa numita "Dacia 1310", si sunete placute precum "Doar Luna si stelele mi-au ramas..." sau "A fost odatat in cartiereeee" rasuna inveselindu-i pe toti.
Odata cu lasarea intunericului scade si intensitatea ping-pongului, toti se aseaza in jurul mesei, fumeaza beau bere si scuipa seminte. Pentru a se ferii de pericolele noptii, este chemat intr-un sfarsit un mascul cu un canis-canis (amstafus terrierus...nush daca asha i se spune in latina :P ), care, se stie, este cel mai bun prieten al omului si care trebuie sa alunge orice intrus sau musafir nepoftit. Intr-un tarziu, muzica se opreste, si toti se retrag in groteele din munti.
Acest ritual se repeta zi de zi, pe toata durata verii, astfel incat ma obishnuisem deja sa studiez aceasta mica colonie si sa descopar zilnic chestii interesante.
Intr-o dimineata mohorata, acum cateva zile, ma trezesc ies in balcon...si spre maera mea surprindere, masa disparuse, si intregul trib s-a retras in muntii din care a venit cu multe luni in urma, si probabil, o sa revina la primavara, asat i ncaz ca nu o sa gaseasca o parcare...pardon pajiste mai buna si mai primitoare.
Eh, bine spuneam la inceput, ca multe obiceiuri ce isi au radacinile in cele mai stravechi vremuri s-au pastrat in timp pana astazi, cu adaptarile de rigoare binenteles, dupa cum am demonstrat in acest frumos exemplu de organizare tribala, dar mai poate fi intalnite si in ritualul de imperechere, cand masculii se dau cap in cap ca acum 10.000 de ani ptr. a cashtiga femela sau cand condusi de lacomie se ataca intre ei ptr. a nu pierde ciolanul....dar despre astea...in episoadele urmatoare...FIN

Atari Teenage Riot

Astazi, vreau sa fiu un fel de Don King, numai ca nu negru, si nu implicat in box...si vreau sa promovez, o recenta descoperire, Atari Teenage Riot. Efectiv nu puteam sa ma abtin sa nu-i impart....:P



Baietii si fetele, 2 cate 2 (daca la Abba a mers de ce n-ar merge si aici), sunt niste berlinezi care de prin 1992 pana prin 2000 au facut muzichie si au scos cateva albume...ceva compilatii...ceva albume live. Stilul lor? O combinatie interesanta de...Hardcore Techno cu Hardcore Punk, ceva numit Digital Hardcore (racunosc ca e prima data cand aud de asa ceva).



...ATR, erau extrem de activi politic, si extremi de "de stanga" (asta e...nimeni nu-i perfect), credeau in anarhie, si participau la o gramada de adunari ale "roshilor", si au si nenumarate prezente la manifestatii si alte chestii de genul, de aici si numarul mare de concerte si albume live. In rest...erau mari consumatori de narcotice, ba chiar dupa despartirea lor prin 2000 Carl Crack (super tare ales numele) a si murit de supradoza...



Remarcabila este scena (circula pe youtube, dar eu m-am gandit sa pun doar muzica lor aici, asha ca trebuie sa o cautati voi), cand, in cadrul unei manifestatii de 1 Mai in Berlin, extremistii de stanga pornesc un "riot" impotriva celor de dreapta, indemnati de beaturile si de strigatele celor de la ATR aflati in mijlocul lor....cam atat...check'em out...Anarchy!!! :)

...atotstiutori

"You're no good for me,
I don't need nobody.
Don't need no one,
That's no good for me."
Prodigy - No Good :)

Societatea, in ea traim, suntem si ne lovim unul de celalalt, la metrou, la coada la franzele...in crajma. Stop! opreste-te in mijlocul celei mai aglomerate intersectii pe care o gasesti, si incet, intoarce-te, incet...360 de grade, fixeaza atent toate persoanele din campul tau vizual, fixeaza-i pe toti, ptr. ca nu o sa-i mai vezi niciodata in viata, si chiar daca o sa mai treaca vreodatat pe langa tine, nu o sa-ti amintesti, ptr. ca nu te leaga absolut nimic de ei, doar faptul ca si tu si X...si Y aveti 2 maini un nas si probabil haine pe voi. Totusi, oricare dintre aceste musculitze urbane, care se invart in jurul luminii sau cacatului metropolitan, stie ce e bine ptr tine. Se pare ca aceasta e o boala a omului, un fel de hipersensibilitate ptr. cei din jur, toata lumea stie ce e mai bine ptr. cel de langa el, de la vanzatoarea din magazin care brusc e interesata de nivelul colesterolului tau si-ti da o margarina cu 0% grasime, la betivul din statia de autobuz care te indeamna sa futi tot ce prinzi, la doctorul care-ti spune ca ceaiul de sunatoare este bun ptr. stomac, pana la prietenul care la o bere stie foarte bine ce femeie e buna ptr. tine. Se pare ca toti ne-am nascut, cu un al 6-lea simt ptr. bunastarea celui din dreapta sau din stanga. Nu te-ai surprins niciodatat in metrou sau autobuz, stiind absolut ce trebuie sa faca fiecare dintre plictisitii care stau atarnati de bare? Ala sa se tunda, ala sa se spele, ala sa nu mai manance de la Mac, aia sa-i dea verde la ala, aia sa poarte sutien...Iar daca esti atent la privirile lor, o sa observi ca, mai mult ca sigur, si ei se gandesc la ce e mai bine ptr. tine, chiar ar fi interesant ca odatat "imbunatatirile" intregului vagon sa fie puse cap la cap, si, cumva, "abrcadabra", sa se aplice...rezultatul cred ca ar fi un "ceva" angelic mustind de sanatate, invelit in catifele de firma si probabil cu 3 sule.
Fiecare dintre noi se regaseste in acest mic expert, expert in ceilalti, daca se poate spune asa. Recunoaste, de cate ori, nu ai vrut sa-i dai o tigara puradelului de la semafor ptr. ca "e mai bine ptr. el", sau nu le-ai spus parintilor despre o, sa zicem, analiza medicala iesita prost, ptr ca "e mai bine ptr. ei daca nu stiu chiar tot", sau i-ai zis unui prieten sa uite de vreo tipa ptr. ca "e mai bine ptr. amandoi" (in ultimul caz e deja stiinta la extrem, ptr. ca implica 2 persoane)?
Ok, unde bat eu cu toate astea...Aseaza-te in fata oglinzii, uita-te atent la tine, priveste-te pe tine in ochi, si spune-mi, tu stii ce e mai bine ptr tine? Sigur, elmentele banale precum o camasha roz sau renuntatul la margarina, le vezi cu ochiul liber, este la alegerea ta daca le respectzi sau nu...ok aceste elemente banale, crede-ma, le stie si X si Y, si e alegerea fiecaruia, daca trage zilnic faina pe nas sau daca poarta blugi decupati in jurul bucilor. Dar nu aici voiam sa ajung, ptr. ca sfaturile referitoare la mici detalii, mai mult sau mai putin superficiale, pot fi preluate cu un zambet si uitate prin rahatul cu care ne incarcam mintea zilnic, problema sunt acele indemne adanci, care ating sentimentalul, mentalitatea, ideologia...etc. fiecaruia. Revin...Tu...X...Y...nu aveti nimic in comun, decat, mai sus amintitele, 2 maini, 1 nas...ce te face atunci sa crezi, ca stii ceva despre cel din fata ta? Daca te intorci din nou la oglinda, si in fata ta nu mai e X, ci esti din nou tu...stii ce e mai bine ptr. cel in al carui ochi te uiti? Probabil...sau mai mult ca sigur ca nu. Stim cu totii ce este mai bine ptr. altcineva, dar nu ce este bine ptr. noi...Ipocrizie?...Poate...dar...nu e mai degraba frica? O frica de a decide cunoscand toti factorii, si imposibilitatea de a gasi solutia optima ptr. un rezultat perfect, care sa dea o satisfactie totala....E simplu in cazul lui X ptr. ca nu esti in interiorul lui...nu-l cunosti, o decizie din afara, fara implicare emotionala e atat de usoara, dar in complexitatea sentimentelor proprii ceva care ptr. altul ti se pare atat de potrivit...dispare.
Nu avem pana la urma nimic in comun, decat ceea ce percep ochii, ce e dincolo de fizic, e absolut diferit ptr. fiecare membru al acestei societati. Cum putem, deci, sa stim ce e bine si ce e rau ne cunoscand nimic...nimic despre X...sau Y, cand in cazul nostru, cand desi detinem datele problemei nu putem da un verdict? FIN

...forever....autumn

"E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol..."

...Bacovia "Nervi de toamna"

Uite...a venit toamna, pasarile au plecat in tarile calde, acolo unde lucreaza pe Euroi, nu pe un croissant si o cola cum o fac pe Magheru, mda a venit toamna si teoretic e ok sa fii deprimat, sa stai tu emo cumintzel in coltzul tau si sa te gandesti cum cad frunzele. Suspect faptul cum omul incearca sa justifice, stari sufletesti dand vina pe ceva atat de banal cum sunt anotimpurile, e exact ca in epoca de piatra, cand, sa zicem, Flintstonii se uitau in grota lor la "Stirile PRO(manele) TV cu stra-stra...bunica Andreei Esca" si le loveste fulgerul antena, si ei suparatzi incep sa invoce deitatea...Sa revin,teoretic, trebuie sa te simtzi doar in 4 feluri pe toata durata anului..."bah, e primavara, de la metrou pana acasa m-am indragostit de toate babele, ba la 2 dintre ele chiar s-a mishcat ceva"..."frate e vara, sunt fericit!!! ce daca, mi-a murit hamsterul undeva sub pat si se descompune de la caldura, si pute in toata casa, plm e soareee"..."nu ma deranja, sunt deprimat in coltzul meu, nu vezi, boule, k e toamna? asha e trendy, toamna numeri bobocii si plangi"...ma rog ne rezumam la astea 3 anotimpuri, k nu prea sunt la curent cu "Stari sufletesti in functzie de anotimp, editie revizuita si adaugita", asha ca nu stiu exact cum trebuie sa simt iarna, presupun ca e de cacat oricum, ptr. ca toti lifestylerii sunt fani caldura, si pe buna dreptate, ce e mai fain decat la 40 d grade celsius sa transpiri inconjurat de putoare metropolitana?
Fact este, ca-mi permit sa fiu putzin James Dean, prin atitudine nu altceva, sa inot impotriva curentului si sa lansez campania "Toamna ptr. totdeauna si toata lumea". De ce? Ptr. ca daca un "septembrie, octombrie, noiembrie", justifica tristetea, am scapa de o analiza a acesteia. Trebuie doar sa te gandesti la cat timp se economiseste si mai ales la diminuarea amplorii urmarilor. Ai o "buba"...nu o mai zgandari, nu o mai infectezi nu-i mai rupi crusta, ii tragi un plasture peste pe care scrie "Este toamna" si gata. De ce nu alt anotimp? Ptr. ca nu ne trebuie un tap ispasitor, ptr. placut, avem nevoie de un vinovat...ptr. suferinta. Intotdeauna toamna...intotdeauna motivul, nu-ti mai bati gandul cu probleme, starea ta de deprimare e declansata de anotimp, de fapt, e totul bine. Asta trebuie sa multumeasca atat propria-ti persoana, si sa te scuteasca de nopti nedormite dureri de cap si poate chiar de un potential suicid, cat si pe cei din jurul tau "ce ai? ah, na, starea asta de toamna..."..."ce are asta?...ahhh nimic, toamna e de vina". Mi se pare foarte sanatoasa, aceasta ignoranta sub acoperire, si zic ca e chiar ok, sa dai vina pe ceva, care pana una alta e doar fictiv, si care poate sa absoarba linistit vina ptr. problemele tuturor si sa-l doara-n continuare in cur, daca ar avea unul. Si uite asha frumos frumusel, maturam toate grijile, depresiile, supararile problemele...in mare tot rahatul cotidian, frumushel sub covorul de frunze cazute al toamnei (exact cum scrie pe coshurile de gunoi de la Mc Donald's) si sa speram ca nu ne mai preocupa.

Un lucru...este totusi de retinut, toamna e vinovata ptr. toate, dar....nu le si rezolva, asta, cu putin noroc....o face timpul.

FIN.

...."And the time will come soon

With the secrets of the rain and the storm again

Coming closer every day, forever autumn."

Lake of Tears "Forever Autumn"

URAAA si...In VAMA!!!

...initial...pe alt site...acum aci...ptr. ca a fost cuminte si merita

Cand eram junior, pe vremea cand nu aveam mai multe clase decat acceleratul, eram extrem de plictisit de eterna compunere "Cum mi-am petrecut vacanta", si asta din simplul motiv ca, ne avand emigranti prin tot felul de locatii exotice, pe care sa-i vizitez, efectiv nu prea aveam ce sa povestesc. Asa ca, eu, in loc sa relatez despre dreq mai stie ce plimbare prin lume, despre mese la McDonald's, despre excese de Fanta (nici nu stiam ce e aia Fanta, ptr mine ca bauturi existau:apa de la robinet, Brifcor, si berea "Trei Stejari" in care bunicul ma lasa sa-mi umezesc degetul si sa gust),despre parcuri de distractii, despre verii lor din"strainatate", eu povesteam despre cum o frecam toata ziua prin Sibiu, cum mancam toata porcariile de la chiosc (eram dependent de guma Turbo), despre excesele mele de"corcodane cu sana" (asa ne distram noi copiii "de pe strada", perfectionand cel mai beton laxativ natural), despre curtea fabricii "Mecanica" in care ne furisam si trageam cu cornete pana ne dadeau muncitorii afara, sau ne haituiau cainii comunitari pe garduri, si despre verii mei din alte cartiere cu care ne intalneam la fotbal pana seara cand era "Michel Vaillant"la televizor, si toata lumea se aduna gramada acasa la ala care avea TV color. Chestia e ca, in timp ce compunerile celorlalti erau citite de "Frau Lehrer"clasei, a mea era doar laudata ptr. desenele de pe ultima pagina (unul din obiceiurile la care am renuntat foarte tarziu, sa mazgalesc ceva la finalul lucrarii, compunerii, temei...), desi mie mi se parea mult mai interesanta decat plictisitoarele "m-am plimbat cu trenul de la Amsterdam la Paris". Trece timpul, acum nu mai umezesc degetul in bere, ci am o burta respectabila datorita ei, intre timp am baut si eu Fanta, sunt satul de haleala la McDonald's si cred ca am si ceva sogori prin diaspora. Totusi in cadrul compunerii"cum a fost in vacanta"scriu despre clasicul "1 Mai in Vama", chiar cu riscul sa nu fie citita in fata clasei, in favoarea unuia care a fost probabil in Bulgaria (ca tot e la moda). Incep prin a preciza ca 1 Mai a fost de fapt 28-30 aprilie, si ca lenea-mi caracteristica in forma inger&diavol, care erau totusi de aceeasi parere, soptea“nu merge ca n-are rost”. Dupa ce au tras de mine companionii, m-am mobilizat, mai bine zis imobilizat, intr-o mini masina in care nu mi-am miscat genunchii timp de cateva ore, total opusul bratelor care au turnat non-stop beri in mine, si uite asa am ajuns pe la 12 noaptea in Vama umflat ca un cimpoi. Ajunsi, am sarit cu chef de chef din masina, si repede inapoi ca era un frig de crapau pietrele. Ne-am pus bluzele cu gluga pe noi, ca asa se poarta in Vama, si cauta cazare, si cauta, la 12 noaptea. Am batut din poarta-n poarta pana am ajuns la John, un fel de fitza de Vama (de cate ori am trecut pe langa "John", am zis ca n-o sa stau niciodata aici, ptr ca "vila" nu e ptr. vamaioti adevarati), dar cand n-ai de ales...Ne-au infundat in niste "grote" numite camere in care era probabil mai frig decat afara, dar in care macar nu batea vantul, fara geam (era ceva ca un mini-hublou in tavan, dar trebuia sa te urci unul p umerii celuilalt, ca sa poti vedea o raza de lumina) dar cu tv (pe care a doua seara am vazut finala la "Megastar"). Cum m-am asezat pe pat,mi-am dat o palma, ca uitasem sacul de dormit, ca apoi sa deschid o sampanie imaginara in cinstea mea ca am fost atat de inspirat incat sa iau aeroterma, care a inceput sa sufle un vant cald si blajin prin camera, si zapada a inceput sa se topeasca. Ne-am inarmat cu tarie de la un chiosc (ptr. ca trebuia sa fi nebun sa bei bere cu craiasa zapezii suflandu-ti in ceafa) si dupa ce am bagat o saorma, respectand un articol din FHM care zicea ca "saorma NU se mananca niciodata impotriva vantului" (dc?ia incercati...), si am tras de ai mei tovarasi sa ne oprim la o bodega, al carui nume il tot uit, unde e cea mai mortala muzica din Vama, dar m-am lovit de privirile lor care-mi spuneau mai clar decat cuvintele "esti bolnav?", ne-am indreptat spre iubitul meu "Expirat"(care,btw,in Buc. s-a schimbat intr-o chestie nasoala, ca sa nu zic altfel, dar asta-i alta poveste), unde ne-am "zidit". M-am trezit a doua zi, catre seara, sub dulcele sarut al aerotermei, care cerea si ea putzina odihna. Am tras o plimbare pe plaja insotit de niste beri, pana m-am facut iar cimpoi, privind la tipicele personaje "de Vama" in toata splendoarea lor (personaje dubioase, dar asta e treaba lor, macar asa mai am si eu ceva fotografii mentale ptr.colectia mea de ciudatenii). Dupa o masa scarboasa (nu mancati niciodata la autoservirea aia de jos de pe dreapta unde se termina drumul), am ajuns la o concluzie: ciorba de burta si marea nu se inteleg, daca la baseball dupa 3 strik-uri esti"out" asa e si cu ciorba de burta la mare, am incercat-o de 3 ori: o data a fost rece si grasa de ziceai k mananci ulei (strike 1), a doua oara mirosea si avea gust de mare(strike 2), si a treia oara nici n-am mai gustat-o ptr k arata…cum arata (strike3). Deci,ciorba de burta la mare"you're out". La vila noastra de fite ne-am dusat cu apa rece si ne-am uitat la megastar (a fost k o provocare, mai facem asta cu baietii, vedem cat induram la o emisiune d kkt, la "Test de Fidelitate" n-am rezistat prea mult, in schimb Eurovisionul l-am vazut tot). Am mers la acelasi chiosc dupa tarie, ptr ca “craiasa zapezii” a ramas in Vama si n-a atras-o nimeni in Bulgaria (ca mai nou e la moda), si ne-am indreptat din nou spre Expirat. A fost un drum plin de contraste, pe care nu credeam ca o sa le intalnesc vreodata in Vama. Pe langa punkerii beti care se pisau in mare, erau niste cucoane pe tocuri spitate si aranjate de zici ca mergeau la nunta, p langa betivanii si junkerii intinsi pe jos(probail cativa erau deja morti sau cel putin in soc termic), niste filfizoni care coborau din x5-uri si mertane de Bucuresti si Constanta, p langa rockereala ce suna din boxele tuturor "bodegilor", niste manele care zurnuiau dintr-o masina cu numar de Spania din care au coborat 2 ciori grase si un bulibasha si mai gras...si-mi venea sa tip din tot plamanul"salvati Vama Veche"si sa initiez o actiune de deportare a elementelor disturbante catre statiuni mai potrivite precum Costinesti, Mamaia sau, dc nu, ceva prin Bulgaria (k tot e la moda). In Expirat acelasi program devenit rutina, traditionalul "zidit", putina zbenguiala, dezbatut femeile din zona (cu standardele scazand pe masura ce crestea nivelul alcoolului in sange), si o gramada de povesti fara sens (despre femei cu doua capete, porci, cannibalism etc) pana la rasarit. Dupa asta”somn cu surprize”ptr ca in amiaza asta nu m-a trezit dulcele suflu al aerotermei, ci de tipetele"hotelistei", lui "tanti John"sa-i zicem, care a dat buzna in camera, fara jena ca am putea fi intr-o ipostaza stanjenitoare de ex gol pusca, sau cu un cadavru sub pat, sau mai rau, ascultand manele si a tipat ca din gura de sarpe "predati camera in juma' de ora k VINE clientii (dak tot vorbeam de manele) si n-am unde sa-i bag"...."sa ti bagi in ..." ne-am gandit noi,dar ne-am ridicat,am strans boarfele, mai ales aeroterma pe care am sarutat-o ptr serviciul prestat si am iesit pe plaja razand pe ascuns ca"degeaba VINE clientii "ptr ca in camera aia nu putea sa supravietuiasca nimeni decat dupa ce era arsa din temelii si reconstruita, din simplul motiv ca, fara a ne da seama, ne-am purtat ca niste roakieri excentrici, care au lasat un aer de nerespirat cu mireasma de alcool si un fum asemanator unei cete britanice in urma lor pe langa"bonusurile"de sticle, mucuri, paturi, sertare etc. aruncate aleatoriu prin camera, si cireasa de pe tort, o mica inundatie in baie, in urma lor. Cu ochii rosii ca de albino si cu Prigatul in mana am mancat (recomand restaurantul, acela de pe stanga cand se termina drumul chiar vis-a-vis de autoservirea ne-recomandata, si langa buda de la stuf), si ne-am imobilizat din nou in mini-masina transformata in duna de nisip. Ne-am intors in Buc, povestind despre cum se duce Vama de rapa cu toti noi venitii astia, carora le recomand inca o data Bulgaria (k e la moda mai nou), cum in Romania muzica se duce de rapa prin includerea formatiilor gen Voltaj in categoria rock (ati vazut la mtv awards,nu?, sau erati prea distrsi de penele de curent si de playback-ul groaznic?), cum politica in Romania se duce de rapa (nu intru in detalii) si cum sportul romanesc se duce de rapa (dupa spusele unuia, ptr ca nu vreau sa ma fac eu gimnast), adica practic totul se cam duce de rapa, inclusiv sarbatoarea de 1 Mai a celor ramasi in Vama ptr ca odata cu plecarea noastra a inceput sa ploua, iar noi, precum vulpea din fabula si strugurii ei, am zis"ce bine ca plecam, aici oricum nu mai e de stat, ca a inceput sa ploua.

"Tin minte ca"eseurile"mondenilor mei colegi din perioada junioratului, contineau elementele de pupincurism, si facut impresie, ceva de genul "in fiecare zi am facut cate o problema la matematica si am citit cate un capitol din Jules Verne" asa ca imaginati-va ca am atasat si eu la frumoasa mea descriere vamaiota ceva elemente de impresie, mai putin chestia cu problema la matematica pe care o refuz categoric, si pe care oricum n-are crede-o nimeni. O sa inchei cu fraza standard, care nu lipsea din nici una dintre compunerile vacantei, recunosc ca si eu o folseam, ptr ca niciodata n-am stiut sa incep si sa inchei ceva, mijlocul, miezul, venea de la sine, dar capetele erau o problema, asa ca apelam la“stas-uri”....dupa cum spuneam incheiem cum nu se poate mai lipsit de originalitate“CE FRUMOASA A FOST VACANTA!"

...ironing man

Oameni buni, intr-o lume in care fiecare se da in stamba cu ce stie sa faca, cum poate el sa faca rahatu' praf, sa inchida gura criticilor si sa o lase larg deschisa pe a audientei...intr-o lume care progreseaza ptr ca toti stiu sa faca atatea, de ma si mir ca nu explodeaza de atatea "talente"...eu va zic, coplesit de sinceritate...ce NU stiu sa fac: mai..azi am ajuns la concluzia ca eu NU STIU SA CALC...Cand te gandesti ca ele, caznicele, calcau de pa acum mii de ani cu pietre incinse si eu in epoca asta postapocaliptica (ptr ca apocalipsa...conform unei teorii de pe vremea cand eram caopkil...a fost in anul 2000), cu toata tehnica asta, nu sunt in stare sa scot o cuta dintr-un tricou...Frate, ma uit la maica-mea cum face sa stea o camasa mai dreapta decat nemtzii la portzile Moscovei (poate nu e comparatie chiar reusita, ptr ca de frig si foame cred ca erau cam cocoloshitzi)...e arta ce sa mai zic. Cand vreau sa aplic meseria furata...dau rateuri ca un motor de Dacie 1100 prin Februarie la Intorsura Buzaului (un Februarie PREapocaliptic, ptr ca de cand cu apocalipsa asta e cam cald si iarna). Invart carpa aia pe toate laturile, si trec cu fierul peste ea...la final:operatie reusita, pacientul mort, arata mai rau ca inainte ba mai are si niste dungi albe, pe care nu mi le prea pot explica (una din marile enigme ale lumii moderne) dar care sunt, si nu pleaca prea curand...
Acum raman 3 variante: Prima e..sa nu mai spal nimic...si sa sper ca se curata de la sine, ceea c ar avea ca urmare o serie de porecle caracteristice odorului pe care-l eman...deci pica, ca porecle deshtepte am destule si fara mirosuri de hoit in carca.
Varianta 2 e sa ingenunchez in fata mashinii de spalat si sa o rog in lacrimi, sa fie mai gentila, cu biata stofa sa n-o mai mototoleasca asa...ceea ce ar avea insa ca urmare o camasha cu mainile legate la spate, care intradevar ar putea fi un castig ptr. ca nu cred ca trebuie calcata, dar care restrange orizontul la 4 peretzi capitonati...not good. Varianta 3...pe care trebuie sa recunosc ca o mai aplic, din cand in cand, este "intolirea" cu haina sifonata, si in drum spre metrou (printre blocuri unde nu ma vede nimeni) trag de ea in toate partile, pana se intinde in asa fel incat pare calcata...dar, ma rog, dupa 2-3 tratamente de genul asta zici ca portzi o toga romana nu un tricou...
Acum, ar zice unii, "da ce dreq...o porti asha sifonata...si dupa ceva timp se aseaza ea"...Gresit!Nu sti sa calci, esti pierdut in viata.. Pe bune, sunt o gramada de chestii pe care nu poti sa le faci daca nu esti "tare in fier", ma rog...poti sa le faci dar nu se recomanda, ptr ca urmarile pot fi catastrofice, deci, nu sti sa calci, poti sa-ti ingropi optiunile. Poftim...niste exemple simple, dar extrem de expresive. E clar ca nu e recomandat sa faci armata (multumesc guvernelor, prezente si anterioare, ca datorita lor si lui UE...nu sunt obligat sa impart o camera, cu niste giboni rurali). Nu ai cum sa te prezinti la apel cu uniforma de zici ca ai dormit in transheul sapat ieri nu in cazarma cu gibonii, care, culmea, nu stiu sa-si scrie numele cursiv, de mana, dar indreapta izmenele mai ceva ca la mama acasa...deci nu prea are rost sa faci cariera militara daca toata simbria ta o dai pe periute de dinti cu care speli buzile, ca pedeapsa ca arati de parca ai dormit in shant...iar daca tot ai facut gresala sa te inrolezi, e riscul mare ca in timpul unui exercitiu sa o iei razna si sa vezi numai periute de dinti si pissoare in fata ochilor si sa incepi sa tragi ca bezmeticul in jur, asta aducand privilegiul de a fi ciuruit de babuinii cu izmenele netede precum Ungaria.
E clar ca nu prea poti sa fi nici directorul unei multinationale...Daca intr-o dimineata, nu poate sa vina menajera, ptr. ca e plecata la Glodesti, deoarece una din cele 7 fiice mai incarca lumea cu un puradel, ce faci? Mergi la birou cu pantalonii care arata precum bufantii unui clown? Iar mucea ala, care schimba si el tonerul la imprimanta, si al carui singur vis invidios e sa-ti scuipe in cafea, are niste panatloni cu o dunga de te poti taia in ea (daaa, e multitasking, p langa faptul, ca stie sa cotrobaie prin imprimanta, stie sa calce). Cum mai impui tu respect plebei cand arati mai a mucea decat mucea...si fara respect, urmeaza un sir logic, logic ptr orice om de afaceri...depresie...betzie...pastile...cravata&ventilatorul din tavan (cuvintele de legatura, sunt optionale, si la libera algere a fiecaruia)
Vedetzi...doar cateva exemple, si cate mai sunt...nu am rabdare sa le enumar pe toate...Dar cel mai important nu poate fi omis...E vorba de neglijarea, scopului uman...singurul punct in care biologia si religia sunt de aceeashi parere...urmasii. Mai, chiar nu e recomandat sa ai copii, daca nu esti in stare sa le indreptzi si tu hainutele. Aia mica are si ea nu stiu ce serbare la gradi, nevasta-ta o arde dreq stie pe unde cu prietnele ei p care nu le-ai inghitzit niciodata ...acum...cine-i calca fetei costumul de zana, sau ciuperca...sau capshuna (ca tot e la moda Spania). O sa aiba micuta niste cute pe scena, de o sa zica lumea k e prima tipa de 3 ani cu celulita, si colacei la burta, desi ea nu cantareste nici 15 kile, dar mama ce cute are...toata viata o sa i se zica "celulitica" pana la 40 de ani cand o sa moara de anorexie la..ati ghicit tot 15 kile. Sau junioru'...e singurul din echipa de fotbal a carui haine arata inainte meci ca dupa, ptr ca nevasta-ta refuza sa le calce (ea a vrut sa-l faca patinator nu fotbalist)si o arde iar cu nesuferitele alea pe la carti si cafele...Sportul inseamna disciplina, antrnoru' il da afar pe junior ca arata ca un boschetar...si boschetar ajunge, daramat de insucces moare de ciroza la 40 de ani cu sticla la gura...Tu dai vina pe nevasta-ta..ea pe tine...si ajungeti sa va spargeti captele....si de ce s-au intamplat toate? ptr ca habar n-ai sa calci...
Mda, calcatul...un element atat de vital al acestei lumi post apocaliptice, si totusi un element pe care eu nu-l stapanesc. N-ai cum sa eviti aceasta etapa, e un pas important in ciclul vietii...si precum indianul ala mai fraier care intr-un ritual initiatic e singurul care se arde la talpi cand trece peste carbuni...eu ard camasa dupa camasa...tricou dupa tricou...

..chestia asta am servit-o initial p hi5...dar ca sa mai umplem rafturile...am naturalizat-o...si i-am dat cetatenie de blog...

...in stare critica, dar traieste

Cu cate euforie mi-am tras eu candva prin iarna blog, aveam blog si eram tare si ii facusem si in ciuda cocalarului de pe Antena3, mirciulica badea, care condamna aceasta forma de exprimare, el, probabil, preferand sa-si iscaleasca mizeriile de kickboxer pe ziduri cu crida alba mircia+teo=mahnele. Mai, deci aveam blog...si cu blogul am ramas. Cu cata ambitzie pornisem la drum, elanul ala de incpeut, care se pare k la mine se ineaca k tziganu p mal..dap e bine asha , PE mal ptr. k nici nu a apucat sa sara in garla. Ce increzator eram, k o sa postez, si o sa fiu un blogger adevarat cu pedigree, dar pana la urma am ajuns un biet maidanez jigarit pe care nu-l baga nimeni in seama, ptr. k nu s baga singur in seama si doarme toata ziua in scara blocului.

Oricum, importante e, k mai sunt p aici, si k mi-am gasit .txt-ul pe desktop cu linkul de la blog, ..si ,ca o scurta paranteza,...am gasit acoperite de praf si date uitarii o gramada de kestii ,de care am vrut eu sa ma apuc candva, si care toate au ramas in faza de proiect pe desktop lanag likul de FM2007, cate momente de zvagnire am avut care s-au lasat apoi cu ametzeli, si in urma mea, ca dupa orice bucurestean care merge "la padure", a ramas o gramada de desheuri, non bio-degradabile, din toate domeniile, de la administrative (voiam candva sa devin o persoana mai calculata, mai responsabil, care aprciaza leul, nu-l depreciaza ca alde Mugurel guvernatoru', si mi-am tras un .doc denumti sugestiv "costuri", in care sa trec zilnic cheltuielile , dar se pare ca eu de 2 luni nu am costuri, ptr. k foaia e blank) pana la artistice (am niste inceputuri de "kestii", k nu stiu cum sa le numesc altfel..p care le-am scris aburit de alcoale, k atunci ma apuca focul creatziei, foc care apoi se muta in stomac).

Dar sa revenim la perioada de absentza, cu roshu, nemotivata clar, ptr. ca au fost atatea evenimente despre care puteam sa zic si eu ceva, sa-mi dau si eu cu parerea, atatea idei formate care pur si simplu urlau sa fie trantite aici, si atatea povesti care trebuiau povestite..dar se pare k mi s-a cam rupt, sa-i zic asha. Si cand vad cum intre timp, alte bloguri sau dezvoltat,si 1 articol s-a transformat in 2, din 2 au devenit 4, din 4...8, diviziune celulara deluxe, ce mai, iar p la mine p aici canta greierii si mai auzi cate un latrat de prin februarie. La orizont apar amenintzatoare bloguri noi, care repede s-au transformat in mini-metropole, in timp ce eu, nu pot nici sa depun actele la prefectura sa fiu declarat comuna, comuna in care primarie nici macar nu a fost zugravita ptr. k p aici nu s-a schimbat, vizual vorbind, nimic de cand am pus prima caramida, si am plantat primul arbust, intr-o campanie televizata. Practic aci la sicko's timpul stagneaza, si in curand o sa vina turistii de peste hotare sa vada cum era viatza in 1800vara....

Ma rog, scopul acestei postari este de a arata ca, deshi sunt intr-o hibernare profunda, inca traiesc, si de a da un semnal k, deshi ciulinii si sherpii au cam pus stapanire p acest domeniu, in shura asta mai locuieste cineva, asha k ii rog pe baietzii care ma gazduiesc sa nu bage inca bulldozerele si sa tranteasca un mall aici....

O sa inchei, citand un mare clasic in viatza, deshi nu are absolut nici o legatura cu cele inshirate pana aci..si...ma rog...nu e un citat foarte fidel e putin adaptat, de mine..."Traim in Romania, si.... mircea badea e un cocalaro-bufon (e o specie aparet de cocalari despre care, o sa mai vorbesc...sper)"

Acedia...adapted

Au aparut o gramada de teste ptr. pipitzele cititoare de Bravo, care au impanzit blogurile si myspce-urile.."ce culoare esti", "ce floare esti", "ce creatura mitologica esti" "ce tip branza esti"...etc. Mijto, ce sa zic, toata viatza mi-am dorit sa stiu k eu sunt banan nu cartof, heroina nu algocalmin, Irlanda nu Sudan....


Dar toate aceste aiureli, au si o parte buna...m-au facut sa ma gandesc, care dintre cele 7 pacate clasice sunt, sau mai bine zis, care ma apasa cel mai mult, care este motivul pentru care m-ash plezni peste fatza. Unde e durerea, unde-mi vad eu gresheala suprema, greshala ptr. care ash merita sa ma pedepseasca John Doe (Se7en), care este pacatul care mi-ar incarca cel mai greu conshtiintza la judecata de apoi? Daca le analizezi pe toate...nu cred k gasesti om, care sa nu aiba din fiecare cate putzin, fara sa percepem, am fost invidiosi, lacomi, infumuratzi...dar toata intr-o doza naturala, care elimina monotonia personalitatzii....Si totusi unde e greutatea?


Delasarea!.....am irosit viatza, am irosit timp....aici ma simt vinovat, si asta ma pune pe ganduri, delasarea mea interioara, dar si exterioara. Lucrul care pe mine ma inspaimanta cel mai mult, trecerea timpului, apropierea finalului....l-am sustzinut neconditzionat, putzinul timp pe care il am l-am lasat gol...Sunt departe de tot ceea c voiam si visam, sunt altceva decat ar trebuii. Stiu k irosesc suflare dupa suflare, si totushi, nu ma ridica nimic sa colorez putzinul pe care-l am la dispozitzie....las totul alb, k apoi candva sa se transforme ptr. totdeauan in negru.
E groaznic sa-ti vezi esescul, un esec impotriva caruia nici nu ai luptat, o capitulare inaintea razboiului. Nici un alt pacat nu ma roade, nu ma pune p ganduri, ptr. ca aportul lor la vina e neglijabil...Nu am mishcat nimic, atata timp pana ce totzi mushchii si circumvolutziunile s-au netezit, am sentimente puternice pe care le imbat ptr. a le linistii, am o gramada de ganduri care mi se par insa prea greoaie ptr. a le expune imi vine sa urlu dar asta ar inseman revolta, o revolta pe care nu am cum sa o sustzin....

Am cedat din toate a punctele de vedere, m-am retras si....de atunci stau pe loc...dar timpul trece. Toata existentza mea este condusa de un soi de lene, lene care este mai mult un sentiment al inutilului decat frica de activitate. Duc in minte conshtiintza acestui pacat, catalogandu-mi visele drept irealizabile preferand blegeala si privirea in gol si umplandu-mi timpul cu rahaturi fara sens, fara vreo productivitate reala.

Practic trec prin viatza fara a participa la ea, si las in urma mea totul alb si neatins, exact cum am gasit....iar acesta este pacatul pentru care o sa-mi merit candva pedeapsa....si groaznic e...k sunt constient de el.....

Azi..taiem panglica!

...ne instiintzam pe aceasta cale gurmanzii fideli, k ne-am schimbat locatzia. Ciorbele si gratarele, le-am mutat da pa hi5 aici....dc?pai dc?..spatziu mai mare,mai aerisit si...e mai oficial asha. Plus k sunt inca suparat p "bugerii" din vechiul spatziu de activitate, k la ultima salata de varza nu mi-au atasat si poza aia cu mosh craciun cacandu-se pe horn, la care eu tzineam foarte mult.

Teoretic nu avetzi dc sa va speriatzi, meniul ramane neschimbat, ba chiar sper k o sa fie inprospatat mai des, astfel incat nu trebuie sa roadetzi luni de zile la aceleashi oase. Vreau k si gramajul sa traga mai greu la cantar aici, ptr. k era foarte nasol sa fiu limitat la x caractere....din cand in cand mai e nevoie si de un ciolan de porc la fasole, nu doar de niste pulpitze de pui in miniatura la cartofii prajitzi. Poate o sa introducem in meniu si niste kestii exotice, la care dicolo nici nu puteam visa din cauza conditziilor precare, ma gandesc aici la un filmuletz cu mango, sau ceva crevetzi marinatzi in joculetze, ba chiar o muzicutza flambata in cognac...dar sa vedem. O sa pun si o condica pe undeva pe la ieshire (ieshirea e marcata conform legii cu un X in coltzul dreapta-sus al ecranului), putetzi sa propunetzi niste sosuri, dar cum, k orice artist, sunt excentric si increzut...e foarte probabil sa fac tot mancarurile traditzionale pe care le stiu (mici, pizza..de-astea chinezesti)...in schimb, putetzi sa va plangetzi de servire, sau sa-mi laudatzi bucatarii...

Singurul lucru nasol e....k vadul comercial e mai redus aici, dar e ok si asha, ptr. k acest local nu prea este destinat, cetatzeanului consumator de comedii cu negrii (a nu se citii comedii negre), tradatzi in dragoste,accent&50 cent (k sa nu zic gutza si adrian) etc...si daca tot suntem la acest subiect, vreau sa va amintesc k localul isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela (adik dak nu-mi place de tine nu t bag in seama, k de data afara...nu ma obosesc), k servim bauturi alcoolice si tzigari minorilor si chiar ne-am bucura dak venitzi cu cainii....

Acestea fiind spuse...ma retrag sa coc ceva, sa mai pun ceva la prajit, sa mai amestec in oale...si in primul rand, sa am grija sa nu mi se taie maioneza...

Bon Appetit....in viitor