...orizont

Nu stiu catzi dintre voi stiu videoclipul melodiei Children a lui Robert Miles... oricum o sa-l plantez la final, pentru k....merita. Superba perspectiva (prin geamul mashinii) asupra lumii parand in mishcare, datorita propriei mishcari. Cursivitatea peisajului si izolarea fonica fata de mediul inconjurator invita in cel mai insistent mod la o visare constienta...la gandire meditativa.
...ma intorceam, dupa un weekend de agroturism la 3 margarete, in "Iadul urland de rautate", cum numea Macedonski metropola lumii moderne. 2 zile petrecute intr-o superba ceata umeda, prin care cu greu se vedeau siluetele muntilor, ceata care amortiza pana si latratul cainilor, astfel ca ne vazand sau auzind nimic te simteai k in propria-ti lume aburie. Dupa aceste 2 zile...a iesit soarele, si alunecam pe razele lui refelectate de maerea de frunze tomnatice, ca pe un "Stairway To Heaven" al lui Zeppelin, la polaritate inversa, un fel de "Stairway From Heaven", daca-mi este permisa aceasta blasfemie la adresa lui Jimmy Page si ai lui. Coboram de la albul cetei la griul betoanelor.
In seninul soarelui, insa, privirea batea pana la orizont, si era pacat sa nu profiti de acest moment, ptr. a privii in zare si cu violoncelele marca Apocalyptica in urechi sa-ti pui ordine in ganduri, sa linistesti apele sa zambesti in gol cu melancolie, astfel incat tranzitia a fost ingropata in ignoranta, simturile calmate si visul eliberat. Aceste momente, incarca si inspira...si pentru o clipa te pierzi in tot ceea ce vezi, te descompui, in miscarea pomilor care par sa treaca in viteza pe langa tine si te impratsii atat cat vezi cu ochii...esti, si faci parte din tot, dar in acelasi timp...uiti de tot.