Au aparut o gramada de teste ptr. pipitzele cititoare de Bravo, care au impanzit blogurile si myspce-urile.."ce culoare esti", "ce floare esti", "ce creatura mitologica esti" "ce tip branza esti"...etc. Mijto, ce sa zic, toata viatza mi-am dorit sa stiu k eu sunt banan nu cartof, heroina nu algocalmin, Irlanda nu Sudan....
Dar toate aceste aiureli, au si o parte buna...m-au facut sa ma gandesc, care dintre cele 7 pacate clasice sunt, sau mai bine zis, care ma apasa cel mai mult, care este motivul pentru care m-ash plezni peste fatza. Unde e durerea, unde-mi vad eu gresheala suprema, greshala ptr. care ash merita sa ma pedepseasca John Doe (Se7en), care este pacatul care mi-ar incarca cel mai greu conshtiintza la judecata de apoi? Daca le analizezi pe toate...nu cred k gasesti om, care sa nu aiba din fiecare cate putzin, fara sa percepem, am fost invidiosi, lacomi, infumuratzi...dar toata intr-o doza naturala, care elimina monotonia personalitatzii....Si totusi unde e greutatea?
Delasarea!.....am irosit viatza, am irosit timp....aici ma simt vinovat, si asta ma pune pe ganduri, delasarea mea interioara, dar si exterioara. Lucrul care pe mine ma inspaimanta cel mai mult, trecerea timpului, apropierea finalului....l-am sustzinut neconditzionat, putzinul timp pe care il am l-am lasat gol...Sunt departe de tot ceea c voiam si visam, sunt altceva decat ar trebuii. Stiu k irosesc suflare dupa suflare, si totushi, nu ma ridica nimic sa colorez putzinul pe care-l am la dispozitzie....las totul alb, k apoi candva sa se transforme ptr. totdeauan in negru.
E groaznic sa-ti vezi esescul, un esec impotriva caruia nici nu ai luptat, o capitulare inaintea razboiului. Nici un alt pacat nu ma roade, nu ma pune p ganduri, ptr. ca aportul lor la vina e neglijabil...Nu am mishcat nimic, atata timp pana ce totzi mushchii si circumvolutziunile s-au netezit, am sentimente puternice pe care le imbat ptr. a le linistii, am o gramada de ganduri care mi se par insa prea greoaie ptr. a le expune imi vine sa urlu dar asta ar inseman revolta, o revolta pe care nu am cum sa o sustzin....
Am cedat din toate a punctele de vedere, m-am retras si....de atunci stau pe loc...dar timpul trece. Toata existentza mea este condusa de un soi de lene, lene care este mai mult un sentiment al inutilului decat frica de activitate. Duc in minte conshtiintza acestui pacat, catalogandu-mi visele drept irealizabile preferand blegeala si privirea in gol si umplandu-mi timpul cu rahaturi fara sens, fara vreo productivitate reala.
Practic trec prin viatza fara a participa la ea, si las in urma mea totul alb si neatins, exact cum am gasit....iar acesta este pacatul pentru care o sa-mi merit candva pedeapsa....si groaznic e...k sunt constient de el.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu