˝La pomul lăudat să nu te duci cu sacul˝. Nu-mi place să citez proverbe pentru că nu am fost coleg de bancă cu Alecsandri acum 200 de ani, dar în cazul de față se potrivește. Se pare că, cu cât ai așteptări mai mari de la ceva, cu atât o să fi mai dezamăgit. Am fost ieri la ˝pomul˝ numit BAHA party, pom pe care l-am lăudat cu fiecare ocazie preț de un an de la ultima mea vizită la el.
Deși rupt de oboseală după câteva zile de schi și nopți dormite într-un pat de hotel cu perne prea moi și plapumă sufocantă, m-am mobilizat și mi-am zis că nu am cum să pierd petrecerea de anul acesta, având în minte dezmățul de anul trecut, în urma căruia m-am trezit cu o pălărie de pirat pe cap și cu o poza în Esquire.
Pentru cei care nu sunt în temă, BAHA este o petrecere, care se vrea cu circuit închis, probabil doar pentru că sună mai fancy, care se ține anual, în decembrie, și la care se poate bea cu nemiluita, toată noaptea, contra unei taxe plătite la intrare.
Ajung ieri în jurul orelor 00:00 la hala din complexul ˝Semănătoarea˝ unde s-a ținut anul acesta petrecerea. Am intrat, clasic, pe bază de bilet, cum putea face oricine. Se pare că faza cu ˝circuitul închis˝ a picat, deși fusesem amenințați pe FB că numele noastre trebuie să se regăsească pe nu știu ce liste, inexistente în realitate, și că doar cei înregistrați au acces în acest El Dorado bahic. Să o spunem pe cea dreaptă, urma să particip la o simplă ˝ieșire˝ de sâmbătă seara, deci dacă mă întreba cineva puteam la fel de bine să zic că am fost într-un club. Taxa pe beție a fost setată anul acest la 90 de lei, în creștere față de anul trecut, probabil din cauza inflației, a recesiunii sau a lăcomiei organizatorilor, nu știu și nici nu mă interesează. Efectul prețului piperat nu a întârziat să apară, astfel, petrecerea s-a ținut cu o audiență redusă numeric față de anul trecut. După două, trei ture îi știam deja, din vedere, pe majoritatea participanților, sau măcar pe cei de sex feminin. Am remarcat că fetele devin o specie din ce în ce mai rară pe la evenimentele la care ajung eu. Probabil ele mi-au luat în serios glumele prin care le trimiteam la cratiță și preferă să-și petreacă nopțile punând de o ciorbă transformând astfel cluburile în sausage fest-uri veritabile. Mea culpa!
Să revenim însă la BAHA. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să revendic un pahar de plastic, despre care mi s-a spus că trebuie să am grijă ca de ochii din cap, pentru că următoarea băutură urmam să o primesc doar la schimb cu paharul gol al anterioarei. Aplaud astfel faptul că organizatorii se gândesc la reciclare și la mediul înconjurător, dar cred că, mai degrabă, s-au zgârcit să angajeze o tanti care să strângă gunoiul plus economiile provenite din faptul că fiecare folosea, practic, un singur pahar toată noaptea.
M-am orientat apoi ce băutură se servește la fiecare stand și m-am lovit de un paradox: deși erau mult mai puțini oameni decât anul trecut cozile erau mai mari. Motivul l-am aflat repede: băieții care umpleau paharele se mișcau ca un boxer la croșetat și, pe lângă asta, s-au aburit mai tare decât petrecăreții. Într-un fel îi înțeleg, sigur au băut de necaz, pentru că e nasol să lucrezi sâmbătă seara. Totuși, să fim obiectivi, deranjul nu ar fi fost foarte mare dacă nu mai erau și plebeii care nu înțelegeau noțiunea de ˝a sta la rând˝, încă o dovadă pentru micile erori ale Creatorului care le-a dat tupeu și fizic celor lipsiți de bun simț și creier. Supărător, și încă un mare minus în dreptul organizării, este faptul că deși standurile erau flancate de ˝badigarzi˝ cu ceafă lată domnea un haos total.
Să trecem la muzică, care, sincer, a fost sub orice critică. Boxele erau plantate într-un capăt al halei la polul opus nu se mai auzea mai nimic. Pe lângă asta, ele erau și așezate în niște unghiuri absolut dubioase vorba lui Cristi ˝zici că mi-am pus eu boxele în sufragerie˝. Băieții au încercat să rezolve această problemă prin celebrul ˝dat tare˝. Efectul:catastrofal!În capătul celălalt tot nu se auzea nimic iar în imediata apropiere a difuzoarelor calitatea sunetului era execrabilă, din cauza volumului ridicat melodiile fiind acompaniate de celebrul ˝huruit˝(puteți încerca asta și acasă! Dați radioul la maxim și o să înțelegeți despre ce vorbesc). Cireașa de pe tort a constituit-o reprezentația băiatului care punea muzică, care se juca cu niște fluctuații de volum pe care nu le-am înțeles și care prin ˝a mixa˝ înțelegea scăparea pe finalul melodiei a unor fragmente din piesa ce a avea să urmeze. Țin să-i anunț pe organizatori că winamp are un plug-in care poate să facă asta și uite așa se reduc costurile. În camera secundară, unde se asculta o muzică mai puțin comercială, se lucra cu niște difuzoare care arătau precum cele construite de văru-mio pentru un proiect școlar și care sunt bune pentru revelioane la cabană nu pentru petreceri la care ai cerut taxă la intrare. Măcar în camera asta au proiectat ˝Modern Times˝ al lui Chaplin astfel încât mi-am mai omorât și eu din plictiseală uitându-mă la film.
Chestia bună anul acesta a fost că nu a mai trebuit să înoți printre buzi înfundate pentru a te ușura. Totuși ideea de a pune toalete afară în decembrie este un omagiu adus pneumoniei.
Verdict final: 90 de lei aruncați pe un eveniment comun și plictisitor (să fim serioși am plecat acasă pentru că efectiv m-a luat somnul, cât de des se întâmpla asta când te distrezi?), la care sonorizarea mizerabilă a fost în strâns parteneriat cu prestația băiatului de la butoane și la care trebuie să te lupți cu cei din interiorul și cei din afara sistemului pentru a bea cât poți. Next time...fără mine!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu