Preistorie urbana...

Este binecunoscut, ca "Miorita" este unul dintre miturile fundamentale romanesti, de aceea nu trebuie sa ne surprinda ca un cioban cu sTEAUA in frunte candideaza la preshedentzie, si mai are si o gramada de sustinatori impresionati in simplitatea lor, de povesti creshtineshti si niscaiva biserici, pac pac! Oricum oile si transhumanta, mishcarea asta dupa anotimp, se pare ca si-au pus amprenta pe neamul nostru. Interesant este ca, inainte ca sotul Victoriei Lipan sa se plimbe cu turma dintr-o parte a muntelui in cealalata in functie de anotimp, oamenii in sine erau si ei nomazi si-si schimbau locul de campare in functie de anotimp, mai la deal, mai la vale, mai la Nord, mai la Sud. Omul este, deci, la origine un mamifer nomad care-si schimba des teritoriul de vanatoare, iar unele minoritati de scocari si lautari au pastrat inca pana in zilele noastre vie aceasta obishnuintza, schimbandu-si adesea teritoriul de ciordit. Totusi, sa ramanem in trecut, undeva...pe la 10.000 BC, daca tot exista filmul, si sa specificam ca aceasta plimbare din loc in loc, decurgea dupa un plan strict, bine organizat, iar acest obicei, aceasta...organziare tribala a ramas intiparita in materialul genetic al umanitatii si s-a pastrat pana in zilele noastre.
Povestea mea incepe undeva in primavara, cand stand la o tigara pe balcon, unde ma bucuram de primele raze calde ale soarelui si de copacii proaspat infloriti, am devenit martorul unui fenomen antropologic pe care l-am studiat apoi pe durata intregului an. De undeva, de dincolo de munti, adica de blocuri, apar doi tineri homo sapiens, ambii de sex masculin, tineri si zvelti, se invart de cateva ori prin parcare cerceteaza fiecare colt al acesteia, ei sunt cu siguranta cercetasii, scoutii tribului, trimisi in recunoastere. La un moment dat se opresc sub un copac, se pare ca au gasit locul potrivit, isi dau jos gecile de training si le agata de un gard, evident pentru a marca locul, dupa care dispar din nou intre munti/blocuri. Trece ceva timp, dupa care apar din nou, dar de aceasta data nu sunt singuri, cu ei alti doi homo sapiens de sex masculin, mai "fortzoshi" decat primii 2 care transporta...o masa de ping-pong (ulterior aveam sa descopar ca aceasta masa de ping pong este de fapt centrul asezarii, un fel de altar, miezul acestei societati primitive). Cei doi carausi, incep sa monteze masa sub privirile cercetasilor care pufaie din tigari sprijiniti de gard. Gata...se scot paletele, si se incepe: ping-pong...ping-pong...ping-pong, probail un ritual de initiere a asezarii.
Mai trece ceva timp, dupa care apar si doua specimene homo-sapiens de sex feminin. Sfioase ele stau in planul secund si nu se amesteca in treburile masculilor. Atmosfera e destinsa se aud niste murmure, probabil comunica intre ei...din cand in cand cate unul dintre masculi, preda paleta uneia dintre femele, dar aceastea sunt foaret stangace, si se pare ca nu stapanesc ritualul atat de bine, iar duap ce rad scurt si ascutzit..se muta iar in planul secundar, nu inainte insa de a se lasa imbratzishate de masculi. Dintr-o data apare un mascul solitar, inalt si bine facut, imediat i se cedeaza un loc la masa, si se pare ca este un expert in acest ping-pong, deoarce adversarul sau se schimba mereu iar el ramane in continuare la masa, precis el este marele razboinic care a condus multe lupte.
Dintre munti se ivesc doi vanatori, care au rapus la minimarketul din apropiere niste Bergenbier si niste Nut-Line pe care acum le ofera celorlalti membrii de trib, care parasesc de indata alatarul ptr. a se infrupta salbatic din vanat, de acest moment profita vanatorii si dau repede un ping-pong. De remarcat ca femele sunt din nou mai timide si sfioase. Dupa masa, totul se intaorce la normal.
Este momentul sa-si faca aparitia si seful de trib, un barbat masiv mai trecut prin viata decat ceilalti, timpul si-a spus cuvantul asupra podoabei sale capilare extrem de rare. El are un scaun pescaresc sub brat, evident tronul sau, pe care se aseaza, si ii sunt inmanate imediat Bergenbierul si Nut-Lineul, pe care incepe se le consume, nu inainte insa de a-si chema printr-un semn cu mana femela dintre mashini, si a-si ridica tricoul, astfel incat imensa burta, probabil semnul puterii sale, sa poata fi vazuta clar de toti.
Incet incet se alatura si alti membrii asezarii, ei vendind din toate directile vantuli, si toti isi asteapta rabdatori randul la masa de ping pong, mai putin femelele care au format un cerc mai departe si shoshotesc si chicotesc. Iese in evidenta, o femela mai solida, si masculina, care se implica in jocul de ping-pong, ba chiar mai sterge masa din cand in cand, alearga dupa mingile care cad in tufishuri si le ofera vanat masculilor, probabil ea spera sa fie astfel acceptata de ei, insa acestia par totusi interesati de celalalte femele mai timide.
Spre seara atmosfera s-a aprins si murmurul de la inceput s-a transformat in discutii aprinse si rasete. Aceasta atmosfera de petrecere trebui intretinuta, si in acel moment se alatura trubadurul, care incepe sa faca muzica din toba sa numita "Dacia 1310", si sunete placute precum "Doar Luna si stelele mi-au ramas..." sau "A fost odatat in cartiereeee" rasuna inveselindu-i pe toti.
Odata cu lasarea intunericului scade si intensitatea ping-pongului, toti se aseaza in jurul mesei, fumeaza beau bere si scuipa seminte. Pentru a se ferii de pericolele noptii, este chemat intr-un sfarsit un mascul cu un canis-canis (amstafus terrierus...nush daca asha i se spune in latina :P ), care, se stie, este cel mai bun prieten al omului si care trebuie sa alunge orice intrus sau musafir nepoftit. Intr-un tarziu, muzica se opreste, si toti se retrag in groteele din munti.
Acest ritual se repeta zi de zi, pe toata durata verii, astfel incat ma obishnuisem deja sa studiez aceasta mica colonie si sa descopar zilnic chestii interesante.
Intr-o dimineata mohorata, acum cateva zile, ma trezesc ies in balcon...si spre maera mea surprindere, masa disparuse, si intregul trib s-a retras in muntii din care a venit cu multe luni in urma, si probabil, o sa revina la primavara, asat i ncaz ca nu o sa gaseasca o parcare...pardon pajiste mai buna si mai primitoare.
Eh, bine spuneam la inceput, ca multe obiceiuri ce isi au radacinile in cele mai stravechi vremuri s-au pastrat in timp pana astazi, cu adaptarile de rigoare binenteles, dupa cum am demonstrat in acest frumos exemplu de organizare tribala, dar mai poate fi intalnite si in ritualul de imperechere, cand masculii se dau cap in cap ca acum 10.000 de ani ptr. a cashtiga femela sau cand condusi de lacomie se ataca intre ei ptr. a nu pierde ciolanul....dar despre astea...in episoadele urmatoare...FIN