luni, 20 octombrie 2008
...in timp
"Love is what makes two people sit in the middle of a bench when there is plenty of room at both ends."
Trebuie sa spun, ca impulsul ptr. a insira ceva aici, a fost 1.citatul(Mi-a placut mult, am fost absolut fascinat de cand l-am citit prima data, in toata splendoarea lui de "status pe yahoo-mess"...atat de simplu, de expresiv si de...dragutz), 2.una bucata nunta 3.un gand inspre trecut...iar toate acestea insumate, m-au facut sa ma gandesc putin asupra...dragostei in timp.
Pornind de la acestea, vreau sa pun intrebarea...care ma framanta de ceva vreme:...De unde atata siguranta, de unde atat curaj, sa crezi ca o sa shezi, impreuna, pe mijlocul bancii ptr. eternitate? Ma zapaceste, cata incredere in propria stabilitate au unii, mai ales ca timpul m-a invatat ca sentimentele sunt precum un montagne russe, dispar apar cresc si scad in intensitate. De unde extrage un imens procent dintre noi acest echilibru si nu doar atat ci si curajul de a se cocota, pe acest trenulet al variatiilor numit dragoste, stiind k oricat de agitata o sa fie calatoria, nu se poate cobori?
Chiar daca esti absolut constient de trairile-ti interioare, aceasta calatorie, mai implica o parte, care se aseaza langa tine si nu are voie sa alunece spre extremitatile bancii, o parte in interiorul careia nu poti patrunde si analiza. Iar chiar daca intre cele 2 jumatati exista, printr-o coincidenta cosmica, aceeashi stransoare a legaturii, in jurul lor se invart X alte particule si elemente care pot scutura, crea valuri..rasturna totul. Optimism?...incredere oarba...neglijand orice idee de autoaparare? sau pur si simplu nepasare si inconstienta? Care dintre aceste trairi sunt acelea care ii fac pe multi sa creada ca un lucru atat de instabil si fragil poate sa dureze veshnic o sa ramana o enigma ptr mine...
"It's a hard life
To be true lovers together
To love and live forever in each others hearts
It's a long hard fight
To learn to care for each other
To trust in one another right from the start
When you're in love"
Queen - It's A Hard Life
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Sunt momente in care am vrea sa uitam. Momente in care am vrea sa nu fi simtit, sa nu fi trait, sa nu fi crezut. Momente in care am vrea sa ne fi multumit cu simpla vietuire. Caci ea e atat de comuna, dar atat de lipsita de framantare! Sunt momente in care ne-am dori sa nu ne fi abandonat sperantei de a iesi din cercul stramt. Sa nu ne fi iluzionat ca viata poate sa ne ofere si altceva, cu 'mult mai mai inalt si mult mai curand'. Momente in care am vrea sa uitam!!!!!!!!
Multi oameni îsi petrec o mare parte a vietii si îsi consumã o bunã parte a energiei lor creatoare încercând sã parã altfel decât ceea ce sunt. La început ei urmãresc sã fie asa cum si-ar dori fiinta iubitã ca ei sã fie, dar cu timpul se plictisesc de aceastã atitudine neproprie lor, se plictisesc de a fi nesinceri cu ei însisi. Procedând astfel, ei evitã plãceri si trãiri de care în mod firesc s-ar fi putut bucura, de fricã sã nu-si dezvolte anumite laturi rele, ascunse ale personalitãþii lor.
well...e cea mai mare greseala sa crezi ca persoana iubita va fi langa tine forever..pentru ca atunci devii delasator, consideri ca te poti purta si altfel si totul va ramane totusi la fel si uiti ca dragostea, ca sa ramana, trebuie ingrijita la fel in fiecare zi.
Cred ca e una din cele mai frumoase definitii...
As vrea sa spun multe vorbe frumoase dar inca mai simt gustul amar al dezamagirii.Intr-una din zilele in care eram curajoasa as fi spus ca prietenia dureaza o viata si iubirea daca esti norocos jumate...Azi nu mai cred nici in prietenie si nici in iubire.
Anul asta m-am certat cu amandoua pentru ca amandoua, impreuna si separat m-au inselat....si a durut...
Inchid ochii si visez la ganduri bune, ganduri unde mai am cativa prieteni si iubirea pe care pana la urama nu ti-o poate lua nimeni...nici cel mai bun prieten nici cel mai nesuferit dusman
Un gand bun Alex!
Trimiteți un comentariu