Dușmani naturali

După cum probabil știți am fost plecat ultimele 10 zile. A fost o perioadă destul de lungă, băieții făceau deja glume dacă nu cumva m-au sunat cei de la FB pentru a vedea dacă nu am pățit ceva,fiind îngrijorați de lipsa postărilor mele, iar Ale chiar pretinde că a fost destul de lungă pentru a învăța table și a mă bate. Da, am fost plecat, dar nu a fost o vacanță nici un concediu ci o excursie de studiu, un alt caz practic care trebuie investigat în cadrul unui studiu la care lucrez de peste 28 de ani și care mi-a prilejuit, la propriu, o grămadă de nopți nedormite. O să înțelegeți, imediat, și de ce.

Mai întâi să cunoaștem subiectul. Acesta este ˝Dușmani Naturali˝, adică un fel de câinele și mâța, Dinamo și steaua, lenea și munca, bucureșteanul din mijloacele de transport în comun și igiena personală etc. Este, deci, vorba despre o rivalitate dusă la extrem de la începuturile timpurilor, de pe vremea când primii 2 oameni (cel puțin) au hotărât să împartă aceeași peșteră.

Să cunoaștem acum și subiecții studiului. Să începem cu cel pasiv, cu cel blând cu cel hărțuit. Este vorba despre nerv. El apare, de obicei, în grupuri mari, de aceea ne referim, aproape exclusiv, la el la plural iar între indivizii speciei nu există diferențe, ei fiind practic toți de aceeași rasă. Ei sunt extrem de răspândiți și toți dintre noi îi avem. Rolul lor? După 28 de ani tot nu l-am descoperit. Se pare că singura lui funcție este să se irite, să se inflameze, să fie călcat și să-și verse apoi amarul asupra posesorului său, cu care este într-un fel de legătură sentimentală, și să-l nebunească. De menționat este că, fiind un bun savant, care se sacrifică, mai mult sau mai puțin voluntar, pentru știință, mi-am implicat proprii nervi în acest studiu.
Cel de-al doilea subiect este unul agresiv, iritant și hărțuitor. Este vorba de sforăit. Acesta este o specie mai rară, nu toată lumea îl posedă, iar mulți nici nu știu că îl au. La fel ca și nervul el nu are nici o funcție, poate doar să ˝enerveze˝, dacă-mi este permisă această referire la primul subiect, pentru ca apoi să atragă antipatia asupra posesorului său cu care se află, similar nervului, într-o strânsă legătură. Spre deosebire de nerv avem de-a face cu mai multe rase, de exemplu: hârâitul, grohăitul, horcăitul, fluieratul, expiratul apăsat, fonfăitul sau forme mai exotice precum guițatul, chițăitul sau plescăitul. Există și forme care efectiv nu pot fi catalogate întrucât limba română nu deține destule cuvinte pentru a le descrie. Tot spre deosebire de nerv, sforăitul este solitar, foarte rar apare și în grupuri de maxim două rase, de exemplu hârâitul și fluieratul sau grohăitul și expiratul apăsat.

Scopul studiului este facilitarea somnului prin asigurarea unei bune conviețuiri între subiecți, dar, întrucât acest lucru este aproape imposibil, ne mulțumim și cu exterminarea sforăitului.

Singurii nervi care pot să conviețuiască fără probleme cu sforăitul sunt așa-zișii ˝nervi de oțel˝. Ei se întâlnesc aproape în exclusivitate la femei măritate de peste 25 de ani. Ei au trebuit să îndure peste un sfert de secol de sforăituri și astfel s-au călit într-un asemenea hal, încât poți să tai lemne, să dai găuri și să pescuiești cu dinamită lângă ei, iar ei vor rămâne tot fără reacție, fiind practic surzi. Dar, totuși, în cazuri rare, după ce au îndurat destul, este posibil ca ei să explodeze pur și simplu.
Tehnica ne oferă și ea soluții pentru a facilita conviețuirea celor două specii. Astfel posesorii de nervi pot folosi dopuri de urechi sau căștile în care urlă muzica pentru a neutraliza efectele nocive ale sforăitului. Nervii hiper sensibili, precum cei cei folosiți în acest studiu, aud însă sforăituri foarte puternice și prin dopurile de urechi, ce e drept mult mai înfundat. Partea muzicală este și ea cu două tăișuri, dacă nu posezi un playlist foarte liniar nervii o să tresară la fiecare schimbare de ritm.

În popor există o mulțime de metode, mituri și leacuri băbești privind stârpirea sforăitului. Am analizat în continuare cele mai populare opțiuni.
Fluieratul: Există mitul că dacă posesorul de nervi fluieră, sforăitul încetează. Acest lucru este un mare căcat. M-am trezit fluierând de bezmetic în mijlocul nopții și niciodată nu a dat roade poate doar atunci când posesorul sforăitului s-a trezit, ori dacă voiam acest lucru se rezolva în 3 secunde printr-o palmă peste bot, nu prin 10 minute de triluri nocturne. Dacă crezi, deci, că murăturile ajută la contracepție atunci poți să și fluieri pentru a opri sforăitul. Din aceeași categorie fac parte și cântatul, țipatul sau înjurăturile.
Întorsul pe burtă: Am încercat această metodă și chiar funcționează în majoritatea cazurilor. Chestia e că este doar o rezolvare pe termen scurt. Până apucă nervii să se dezumfle, posesorul de sforăit se întoarce iarăși pe spate și ciclul se poate repeta la nesfârșit, dacă nu ai bandă adezivă să-l legi cu gura în saltea. Ba mai nou au apărut chiar și diferite mutații de sforăit, astfel încât poți să întorci posesorul pe burtă, să-l așezi în cap sau chiar sa-i pui picioarele după urechi, că zgomotul va continua. Această metodă oferă totuși o dezinflamare nervoasă pe termen scurt. Aici intră toate abuzurile fizice gen împins, mișcat, lovit, trântit de pereți etc.
Astupatul gurii/nasului: Asta e mai mult glumă de tabără, deci o tâmpenie. Dacă strângi sforăitorul de nas riști să te alegi cu un pumn în propriu-ți rât, iar de la deviația de sept ce rezultă, o să ajungi și tu sforăitor (sau măcar așa pretind medicii). Dacă îi astupi gura cu coji de banană (did that), șosete murdare sau naiba mai știe ce găsești prin casă, riști să oprești sforăitul pe veci și să te alegi cu un proces și cu un coleg de celulă, la care sforăitul este cea mai mică problemă pe timpul nopții.
Metoda alcoolului: Făcutul ˝ca lemnu˝ a dat roade de câteva ori. Dacă posesorul își anesteziază, pur și simplu, nervii cu cantități industriale de CH3CH2OH este posibil ca aceștia să nu mai reacționeze la sforăit. Singura condiție este ca posesorul de sforăit să nu fi consumat și el spirtoase, deoarece un sforăit în stare de ebrietate capătă puteri suprasforăitorești și s-a zis cu toți nervii pe o rază de 100m. Deci, foarte important, diluați băutura sforăitorului cu multă apă! Este posibil ca această metodă să funcționeze și cu alte substanțe paralizante și anesteziante...
Metoda medicală: După nume asta ar trebui să fie cea mai eficientă și permanentă. Am auzit de spray-uri, plasturi care, cică, ajută sau chiar de metoda chirurgicală. Din păcate nu am găsit pe nimeni care să se lase disecat de bisturiu pentru proiectul meu. Dacă ești dispus să faci acest pas, lasă-mi un mesaj. Până atunci includ această metodă în categoria legende utopice.

Vedeți, deci, a împăca capra cu varza este aproape imposibil, dar eu o sa-mi continui, vrând-nevrând, studiul. Am observat, totuși, că exista o situație, pentru mine inexplicabilă, în care până și cel mai feroce sforăit poate conviețui cu cei mai sensibili nervi și anume atunci, când au același posesor...

P.S. am râs 5 minute când am văzut poze...super sadica baba! :P