Cum să supravieţuieşti apocalipsa nătângilor în Bucureşti...

Mă plâng de ceva timp că lb. română nu are destule cuvinte. Adică, trebuie să traduc un cuvânt din germana sau engleză în limba lui Eminescu şi descopăr că nu are echivalent. Atunci sunt nevoit să fac o descriere folosind o frază întreagă pentru a reda sensul unei chestii pentru care nemţii folosesc un singur cuvânt amărât. Nu-mi vine acum nici un exemplu în minte, dar vă asigur că aşa este, pentru că eu nu mint niciodată şi nici nu exagerez. Şi ne mai mirăm noi românii că un km de autostradă costă de 5 ori mai mult în RO decât în DE, pai dacă pentru un cuvânt al lor noi avem nevoie de 5, este doar corect să păstrăm proporţiile.

Primul paragraf nu are nicio legătură cu ceea ce vreau să vă povestesc astăzi. Este doar o scurtă chestie de care mi-am amintit căutând traducerea pentru "zombie"(un zombie este, conform wikipedia, o "creatură fictivă care apare în cărți și în cultura populară, de obicei ca un mort reînviat, sau un om fără gândire"). Da, aţi ghicit postarea este despre "the zombie apocalypse". Dau eu pe google să traducă cuvântul "zombie" şi primesc trei variante: 1. zombi (duuuh!!!), 2.prost (ok, niciodată nu m-am gândit la zombies ca fiind proşti...dar are dreptate Google, cam sunt) şi 3. nătâng (asta mi s-a părut demenţială, deci e clar "apocalipsa nătângilor"). Ce este însă această "apocalipsă a nătângilor"? Salvarea vine din nou de pe net! Wikipedia o defineşte ca fiind "Prăbuşirea societăţii ca urmare a răspândirii globale a acestor nătângi. În urma atacului unuia dintre ei victima devine, la rândul ei, nătângă, totul căpătând astfel un caracter epidemic. Răspândire acestui virus duce, în cele din urmă, la colapsul umanităţii şi întoarcerea puţinilor supravieţuitori la un stadiu în care sun nevoiţi să lupte pentru hrană şi alte provizii necesare vieţii într-o lume pre-industralizată şi înghiţită de sălbăticie."

Mă plimbam eu zilele trecute prin Bucureşti şi, având în vedere că străzile lui sunt populate deja de astfel de nătângi într-un stadiu incipient, adică sunt lipsiţi de gândire şi judecată dar încă nu muşcă şi nici nu vor să-ţi mănânce creierul, m-am gândit oare care ar fi cele mai bune locuri în care ai putea supravieţui această eventuală apocalipsă atât de populară în filmele SF. Am făcut o selecţie a celor mai cool locuri pe care vi le recomand cu căldură pentru a conserva civilizaţia şi a începe repopularea planetei.

Primul loc este McDonald's-ul de la Unirii. Este locul ideal pentru că ai grămezi de haleală preparată chimic, deci nu se strică ani buni, iar hrana este de bază într-o lume post-apocaliptică. Citisem un articol despre un experiment în care cartofii prăjiţi de la Mac s-au păstrat aproape perfect timp de 2 ani. Extraordinar! În plus dacă mai trece şi câte un nătâng de uşi poţi să-i arunci liniştit şi lui un Big Mac, organismul lui sensibil, care este obişnuit doar cu creier uman de cea mai bună calitate, nu va face față chimicalelor, grăsimilor, sării etc. care îl vor distruge cu siguranţă. Dacă daţi peste un exemplar mai dârz, adăugaţi şi un milkshake care conţine, conform altui articol citit, destul zahăr pentru a-l băga instant în diabet. Noi oamenii suntem însă obişnuiţi cu aceste otrăvuri ale societăţii moderne, iar pentru noi sunt doar o sursă de calorii, cum ar zice proaspăt concediatul Bear Grylls. În rest toate bune: spaţiu suficient, loc de joacă pentru copii la etaj, bere pentru bărbați și, fiind un restaurant, mii de vase de spăla pentru doamne. Sistemul de ventilaţie este extraordinar și wifi-ul gratuit (asta în cazul în care netul mai funcţionează după propria-i apocalipsă numită ACTA). Mai naşpa e că nu au decât vreo 3 buzi, dar na, mai stăm şi la coadă să obişnuim noua societate cu disciplina şi răbdarea. Da, Mac-ul e restaurantul întregii familii, acesta a fost şi elementul care m-a determinat să-l aleg. Păi unde altundeva mai găseşti în aceeaşi încăpere femei plictisite făcând rebus, pensionari jucând table, tineri rezolvând probleme la mate şi beţivi dormind cu capul pe masă? La Mac se clădeşte o nou generaţie supraponderală, extrem de sociabilă şi cu un sistem imunitar călit care ar face faţă, precum gândacii de bucătărie, şi unei explozii nucleare.

Numero Dos este Cărtureştiul de pe Magheru. Spaţiul acela labirintic m-a încurcat pe mine cu tot cu IQ-ul meu superior, vă imaginaţi, deci, cât de ameţitor trebuie să fie el pentru un nătâng care nu are creier. Practic ești de negăsit printre zidurile de cărămidă și, datorită podelelor vechi din lemn, cu scârțâitul și trosnitul lor enervant, apropierea zombilor confuzi nu mai este surprinzătoare. Cărtureștiul este locul ideal pentru a reclădi o civilizație elitistă, cu un creier îmbibat în cunoștințe, care folosește un limbaj elevat, se pricepe la artă, muzică și toate hipsteriile posibile. Ai la dispoziție mii de cărți, viniluri, cd-uri, albume de pictură, DVD-uri etc. etc. pentru a repopula planeta cu gânditori și artiști. Și pentru că hrana creierului nu ajunge, undeva jos în pivniță găsești dulcețuri și alte produse fine numai bune de savurat combinate cu ceaiurile din mansardă, iar, dacă nu mă înșel, mi se pare că am văzut și niște hrană pentru suflet, adică sticle cu vin (nu sunt 100% sigur de acest lucru pentru că la ultima mea vizită, și mare vă va fi surprinderea, nu căutam alcool ci o ramă foto). Chestiile negative: nu am reușit să inspectez buda, pentru că nu am găsit-o, nici nu știu dacă există, iar net nu știu dacă au. Oricum, la Cărturești găsești cam tot ce-ți trebuie, mai puțin rame foto pe care nu știu cum naiba le-au omis, dar și muuulte lucruri de care nu o să ai nevoie niciodată, dar care sunt bune pentru că na, planeta trebuie repopulată și cum să câștigi mai ușor simpatia gagicilor post-apocaliptice, decât dăruindu-le la ocazii speciale, precum Dragobetele, zilele de naștere, 8 martie ...și sute și sute de alte evenimente, hipstereli inutile dar ˝suuuuper kiuuuuut˝!!! Să bem, deci, un ceai de mușețel cu efect calmant, să răsfoim o carte la lumina unei lumânări parfumate...și să supraviețuim apocalipsa cu stil!

Pentru ultima loc am doar o imagine de ansamblu. Sunt câteva locuri în București care corespund tiparului, așa că nu m-am putut decide asupra unuia anume.Trebuie să spun din start că, dintre cele 3 prezentate aici, este locul cu cea mai mică posibilitate de supraviețuire, dar locul în care ˝you go down like a boss˝. Eu o să vă dau o scurtă descriere, în mare, a lui și aștept sugestii concrete din partea voastră :P. Trebuie să fie o crâșmă, un pub sau o bodegă situată neapărat într-o pivniță întunecată, genul catacombă, pentru a nu le face munca prea ușoară nătângilor. Trebuie să fie tipul ălă de local prin fața căruia, știind unde e, treci de 3 ori până să-l găsești. Bodega e musai să aibă un vast sortiment de băuturi spirtoase, pentru că să bei luni întregi doar J&B cu cola este monoton. Băuturile trebuie să fie și foarte inflamabile, nu doar pentru plăcerea consumului ci și pentru funcția de autoapărare. Colecția muzicală este și ea importantă pentru că nu vreau să reclădesc umanitatea ascultând toate porcăriile promovate de MTV, Taraf TV și ce-o mai exista, pentru că riscăm să avem copii cu dizabilități și disfuncții. Un lucru extrem de important este și bucătăria, care trebuie să existe...și cam atât. Nu trebuie să fie nimic fancy dar să-ți trântească și ei un cartof prăjit sau o minipizza, în cazuri extreme ne mulțumim și cu semințe, alune sau chips-uri, pentru că, din păcate, nu putem să supraviețuim doar cu lichide, mai avem nevoie și de solide. Alte plusuri, opționale dar nu necesare, ar fi: să aibă țigări, și să nu mă trimită la chioșcul de la colț că ˝au acolo˝, o masă de biliard, țintă de darts sau aparate de poker aduc un plus de distractie iar marțea și miercurea să dea meciurile din Champions League (încerc să-mi imaginez cum ar juca un Messi nătâng). În acest loc o să se dezvolte o civilizație gen ˝Mad Max˝, cu multe urlete, împușcături și barbarisme, a cărei războinici, beți criță, vor lua, probabil, ostatici dintre supraviețuitorii de la Mac sau de pe Magheru și îi vor pune să se lupte în pielea goală în timp ce sunt bombardați cu mucuri de țigară. Va fi o civilizație cu veșnice dureri de cap, stomac și ficat, dar care va avea nevoie de mâncare doar o dată la 3 zile, drept pentru care este foarte posibil ca ea să dispară de la sine, prin selecție naturală, fără ca nătângii să trebuiască să facă ceva în privința asta. Vă spuneam eu la început...că este doar o supraviețuire pe termen scurt!

Special thanks to Mr. Matt Groening :)

P.S....aștept chestii de la Cărturești și McD că le-am făcut reclamă...

Dușmani naturali

După cum probabil știți am fost plecat ultimele 10 zile. A fost o perioadă destul de lungă, băieții făceau deja glume dacă nu cumva m-au sunat cei de la FB pentru a vedea dacă nu am pățit ceva,fiind îngrijorați de lipsa postărilor mele, iar Ale chiar pretinde că a fost destul de lungă pentru a învăța table și a mă bate. Da, am fost plecat, dar nu a fost o vacanță nici un concediu ci o excursie de studiu, un alt caz practic care trebuie investigat în cadrul unui studiu la care lucrez de peste 28 de ani și care mi-a prilejuit, la propriu, o grămadă de nopți nedormite. O să înțelegeți, imediat, și de ce.

Mai întâi să cunoaștem subiectul. Acesta este ˝Dușmani Naturali˝, adică un fel de câinele și mâța, Dinamo și steaua, lenea și munca, bucureșteanul din mijloacele de transport în comun și igiena personală etc. Este, deci, vorba despre o rivalitate dusă la extrem de la începuturile timpurilor, de pe vremea când primii 2 oameni (cel puțin) au hotărât să împartă aceeași peșteră.

Să cunoaștem acum și subiecții studiului. Să începem cu cel pasiv, cu cel blând cu cel hărțuit. Este vorba despre nerv. El apare, de obicei, în grupuri mari, de aceea ne referim, aproape exclusiv, la el la plural iar între indivizii speciei nu există diferențe, ei fiind practic toți de aceeași rasă. Ei sunt extrem de răspândiți și toți dintre noi îi avem. Rolul lor? După 28 de ani tot nu l-am descoperit. Se pare că singura lui funcție este să se irite, să se inflameze, să fie călcat și să-și verse apoi amarul asupra posesorului său, cu care este într-un fel de legătură sentimentală, și să-l nebunească. De menționat este că, fiind un bun savant, care se sacrifică, mai mult sau mai puțin voluntar, pentru știință, mi-am implicat proprii nervi în acest studiu.
Cel de-al doilea subiect este unul agresiv, iritant și hărțuitor. Este vorba de sforăit. Acesta este o specie mai rară, nu toată lumea îl posedă, iar mulți nici nu știu că îl au. La fel ca și nervul el nu are nici o funcție, poate doar să ˝enerveze˝, dacă-mi este permisă această referire la primul subiect, pentru ca apoi să atragă antipatia asupra posesorului său cu care se află, similar nervului, într-o strânsă legătură. Spre deosebire de nerv avem de-a face cu mai multe rase, de exemplu: hârâitul, grohăitul, horcăitul, fluieratul, expiratul apăsat, fonfăitul sau forme mai exotice precum guițatul, chițăitul sau plescăitul. Există și forme care efectiv nu pot fi catalogate întrucât limba română nu deține destule cuvinte pentru a le descrie. Tot spre deosebire de nerv, sforăitul este solitar, foarte rar apare și în grupuri de maxim două rase, de exemplu hârâitul și fluieratul sau grohăitul și expiratul apăsat.

Scopul studiului este facilitarea somnului prin asigurarea unei bune conviețuiri între subiecți, dar, întrucât acest lucru este aproape imposibil, ne mulțumim și cu exterminarea sforăitului.

Singurii nervi care pot să conviețuiască fără probleme cu sforăitul sunt așa-zișii ˝nervi de oțel˝. Ei se întâlnesc aproape în exclusivitate la femei măritate de peste 25 de ani. Ei au trebuit să îndure peste un sfert de secol de sforăituri și astfel s-au călit într-un asemenea hal, încât poți să tai lemne, să dai găuri și să pescuiești cu dinamită lângă ei, iar ei vor rămâne tot fără reacție, fiind practic surzi. Dar, totuși, în cazuri rare, după ce au îndurat destul, este posibil ca ei să explodeze pur și simplu.
Tehnica ne oferă și ea soluții pentru a facilita conviețuirea celor două specii. Astfel posesorii de nervi pot folosi dopuri de urechi sau căștile în care urlă muzica pentru a neutraliza efectele nocive ale sforăitului. Nervii hiper sensibili, precum cei cei folosiți în acest studiu, aud însă sforăituri foarte puternice și prin dopurile de urechi, ce e drept mult mai înfundat. Partea muzicală este și ea cu două tăișuri, dacă nu posezi un playlist foarte liniar nervii o să tresară la fiecare schimbare de ritm.

În popor există o mulțime de metode, mituri și leacuri băbești privind stârpirea sforăitului. Am analizat în continuare cele mai populare opțiuni.
Fluieratul: Există mitul că dacă posesorul de nervi fluieră, sforăitul încetează. Acest lucru este un mare căcat. M-am trezit fluierând de bezmetic în mijlocul nopții și niciodată nu a dat roade poate doar atunci când posesorul sforăitului s-a trezit, ori dacă voiam acest lucru se rezolva în 3 secunde printr-o palmă peste bot, nu prin 10 minute de triluri nocturne. Dacă crezi, deci, că murăturile ajută la contracepție atunci poți să și fluieri pentru a opri sforăitul. Din aceeași categorie fac parte și cântatul, țipatul sau înjurăturile.
Întorsul pe burtă: Am încercat această metodă și chiar funcționează în majoritatea cazurilor. Chestia e că este doar o rezolvare pe termen scurt. Până apucă nervii să se dezumfle, posesorul de sforăit se întoarce iarăși pe spate și ciclul se poate repeta la nesfârșit, dacă nu ai bandă adezivă să-l legi cu gura în saltea. Ba mai nou au apărut chiar și diferite mutații de sforăit, astfel încât poți să întorci posesorul pe burtă, să-l așezi în cap sau chiar sa-i pui picioarele după urechi, că zgomotul va continua. Această metodă oferă totuși o dezinflamare nervoasă pe termen scurt. Aici intră toate abuzurile fizice gen împins, mișcat, lovit, trântit de pereți etc.
Astupatul gurii/nasului: Asta e mai mult glumă de tabără, deci o tâmpenie. Dacă strângi sforăitorul de nas riști să te alegi cu un pumn în propriu-ți rât, iar de la deviația de sept ce rezultă, o să ajungi și tu sforăitor (sau măcar așa pretind medicii). Dacă îi astupi gura cu coji de banană (did that), șosete murdare sau naiba mai știe ce găsești prin casă, riști să oprești sforăitul pe veci și să te alegi cu un proces și cu un coleg de celulă, la care sforăitul este cea mai mică problemă pe timpul nopții.
Metoda alcoolului: Făcutul ˝ca lemnu˝ a dat roade de câteva ori. Dacă posesorul își anesteziază, pur și simplu, nervii cu cantități industriale de CH3CH2OH este posibil ca aceștia să nu mai reacționeze la sforăit. Singura condiție este ca posesorul de sforăit să nu fi consumat și el spirtoase, deoarece un sforăit în stare de ebrietate capătă puteri suprasforăitorești și s-a zis cu toți nervii pe o rază de 100m. Deci, foarte important, diluați băutura sforăitorului cu multă apă! Este posibil ca această metodă să funcționeze și cu alte substanțe paralizante și anesteziante...
Metoda medicală: După nume asta ar trebui să fie cea mai eficientă și permanentă. Am auzit de spray-uri, plasturi care, cică, ajută sau chiar de metoda chirurgicală. Din păcate nu am găsit pe nimeni care să se lase disecat de bisturiu pentru proiectul meu. Dacă ești dispus să faci acest pas, lasă-mi un mesaj. Până atunci includ această metodă în categoria legende utopice.

Vedeți, deci, a împăca capra cu varza este aproape imposibil, dar eu o sa-mi continui, vrând-nevrând, studiul. Am observat, totuși, că exista o situație, pentru mine inexplicabilă, în care până și cel mai feroce sforăit poate conviețui cu cei mai sensibili nervi și anume atunci, când au același posesor...

P.S. am râs 5 minute când am văzut poze...super sadica baba! :P