...orizont

Nu stiu catzi dintre voi stiu videoclipul melodiei Children a lui Robert Miles... oricum o sa-l plantez la final, pentru k....merita. Superba perspectiva (prin geamul mashinii) asupra lumii parand in mishcare, datorita propriei mishcari. Cursivitatea peisajului si izolarea fonica fata de mediul inconjurator invita in cel mai insistent mod la o visare constienta...la gandire meditativa.
...ma intorceam, dupa un weekend de agroturism la 3 margarete, in "Iadul urland de rautate", cum numea Macedonski metropola lumii moderne. 2 zile petrecute intr-o superba ceata umeda, prin care cu greu se vedeau siluetele muntilor, ceata care amortiza pana si latratul cainilor, astfel ca ne vazand sau auzind nimic te simteai k in propria-ti lume aburie. Dupa aceste 2 zile...a iesit soarele, si alunecam pe razele lui refelectate de maerea de frunze tomnatice, ca pe un "Stairway To Heaven" al lui Zeppelin, la polaritate inversa, un fel de "Stairway From Heaven", daca-mi este permisa aceasta blasfemie la adresa lui Jimmy Page si ai lui. Coboram de la albul cetei la griul betoanelor.
In seninul soarelui, insa, privirea batea pana la orizont, si era pacat sa nu profiti de acest moment, ptr. a privii in zare si cu violoncelele marca Apocalyptica in urechi sa-ti pui ordine in ganduri, sa linistesti apele sa zambesti in gol cu melancolie, astfel incat tranzitia a fost ingropata in ignoranta, simturile calmate si visul eliberat. Aceste momente, incarca si inspira...si pentru o clipa te pierzi in tot ceea ce vezi, te descompui, in miscarea pomilor care par sa treaca in viteza pe langa tine si te impratsii atat cat vezi cu ochii...esti, si faci parte din tot, dar in acelasi timp...uiti de tot.

...in timp

"Love is what makes two people sit in the middle of a bench when there is plenty of room at both ends."


Trebuie sa spun, ca impulsul ptr. a insira ceva aici, a fost 1.citatul(Mi-a placut mult, am fost absolut fascinat de cand l-am citit prima data, in toata splendoarea lui de "status pe yahoo-mess"...atat de simplu, de expresiv si de...dragutz), 2.una bucata nunta 3.un gand inspre trecut...iar toate acestea insumate, m-au facut sa ma gandesc putin asupra...dragostei in timp.
Pornind de la acestea, vreau sa pun intrebarea...care ma framanta de ceva vreme:...De unde atata siguranta, de unde atat curaj, sa crezi ca o sa shezi, impreuna, pe mijlocul bancii ptr. eternitate? Ma zapaceste, cata incredere in propria stabilitate au unii, mai ales ca timpul m-a invatat ca sentimentele sunt precum un montagne russe, dispar apar cresc si scad in intensitate. De unde extrage un imens procent dintre noi acest echilibru si nu doar atat ci si curajul de a se cocota, pe acest trenulet al variatiilor numit dragoste, stiind k oricat de agitata o sa fie calatoria, nu se poate cobori?
Chiar daca esti absolut constient de trairile-ti interioare, aceasta calatorie, mai implica o parte, care se aseaza langa tine si nu are voie sa alunece spre extremitatile bancii, o parte in interiorul careia nu poti patrunde si analiza. Iar chiar daca intre cele 2 jumatati exista, printr-o coincidenta cosmica, aceeashi stransoare a legaturii, in jurul lor se invart X alte particule si elemente care pot scutura, crea valuri..rasturna totul. Optimism?...incredere oarba...neglijand orice idee de autoaparare? sau pur si simplu nepasare si inconstienta? Care dintre aceste trairi sunt acelea care ii fac pe multi sa creada ca un lucru atat de instabil si fragil poate sa dureze veshnic o sa ramana o enigma ptr mine...

"It's a hard life
To be true lovers together
To love and live forever in each others hearts
It's a long hard fight
To learn to care for each other
To trust in one another right from the start
When you're in love"

Queen - It's A Hard Life

Preistorie urbana...

Este binecunoscut, ca "Miorita" este unul dintre miturile fundamentale romanesti, de aceea nu trebuie sa ne surprinda ca un cioban cu sTEAUA in frunte candideaza la preshedentzie, si mai are si o gramada de sustinatori impresionati in simplitatea lor, de povesti creshtineshti si niscaiva biserici, pac pac! Oricum oile si transhumanta, mishcarea asta dupa anotimp, se pare ca si-au pus amprenta pe neamul nostru. Interesant este ca, inainte ca sotul Victoriei Lipan sa se plimbe cu turma dintr-o parte a muntelui in cealalata in functie de anotimp, oamenii in sine erau si ei nomazi si-si schimbau locul de campare in functie de anotimp, mai la deal, mai la vale, mai la Nord, mai la Sud. Omul este, deci, la origine un mamifer nomad care-si schimba des teritoriul de vanatoare, iar unele minoritati de scocari si lautari au pastrat inca pana in zilele noastre vie aceasta obishnuintza, schimbandu-si adesea teritoriul de ciordit. Totusi, sa ramanem in trecut, undeva...pe la 10.000 BC, daca tot exista filmul, si sa specificam ca aceasta plimbare din loc in loc, decurgea dupa un plan strict, bine organizat, iar acest obicei, aceasta...organziare tribala a ramas intiparita in materialul genetic al umanitatii si s-a pastrat pana in zilele noastre.
Povestea mea incepe undeva in primavara, cand stand la o tigara pe balcon, unde ma bucuram de primele raze calde ale soarelui si de copacii proaspat infloriti, am devenit martorul unui fenomen antropologic pe care l-am studiat apoi pe durata intregului an. De undeva, de dincolo de munti, adica de blocuri, apar doi tineri homo sapiens, ambii de sex masculin, tineri si zvelti, se invart de cateva ori prin parcare cerceteaza fiecare colt al acesteia, ei sunt cu siguranta cercetasii, scoutii tribului, trimisi in recunoastere. La un moment dat se opresc sub un copac, se pare ca au gasit locul potrivit, isi dau jos gecile de training si le agata de un gard, evident pentru a marca locul, dupa care dispar din nou intre munti/blocuri. Trece ceva timp, dupa care apar din nou, dar de aceasta data nu sunt singuri, cu ei alti doi homo sapiens de sex masculin, mai "fortzoshi" decat primii 2 care transporta...o masa de ping-pong (ulterior aveam sa descopar ca aceasta masa de ping pong este de fapt centrul asezarii, un fel de altar, miezul acestei societati primitive). Cei doi carausi, incep sa monteze masa sub privirile cercetasilor care pufaie din tigari sprijiniti de gard. Gata...se scot paletele, si se incepe: ping-pong...ping-pong...ping-pong, probail un ritual de initiere a asezarii.
Mai trece ceva timp, dupa care apar si doua specimene homo-sapiens de sex feminin. Sfioase ele stau in planul secund si nu se amesteca in treburile masculilor. Atmosfera e destinsa se aud niste murmure, probabil comunica intre ei...din cand in cand cate unul dintre masculi, preda paleta uneia dintre femele, dar aceastea sunt foaret stangace, si se pare ca nu stapanesc ritualul atat de bine, iar duap ce rad scurt si ascutzit..se muta iar in planul secundar, nu inainte insa de a se lasa imbratzishate de masculi. Dintr-o data apare un mascul solitar, inalt si bine facut, imediat i se cedeaza un loc la masa, si se pare ca este un expert in acest ping-pong, deoarce adversarul sau se schimba mereu iar el ramane in continuare la masa, precis el este marele razboinic care a condus multe lupte.
Dintre munti se ivesc doi vanatori, care au rapus la minimarketul din apropiere niste Bergenbier si niste Nut-Line pe care acum le ofera celorlalti membrii de trib, care parasesc de indata alatarul ptr. a se infrupta salbatic din vanat, de acest moment profita vanatorii si dau repede un ping-pong. De remarcat ca femele sunt din nou mai timide si sfioase. Dupa masa, totul se intaorce la normal.
Este momentul sa-si faca aparitia si seful de trib, un barbat masiv mai trecut prin viata decat ceilalti, timpul si-a spus cuvantul asupra podoabei sale capilare extrem de rare. El are un scaun pescaresc sub brat, evident tronul sau, pe care se aseaza, si ii sunt inmanate imediat Bergenbierul si Nut-Lineul, pe care incepe se le consume, nu inainte insa de a-si chema printr-un semn cu mana femela dintre mashini, si a-si ridica tricoul, astfel incat imensa burta, probabil semnul puterii sale, sa poata fi vazuta clar de toti.
Incet incet se alatura si alti membrii asezarii, ei vendind din toate directile vantuli, si toti isi asteapta rabdatori randul la masa de ping pong, mai putin femelele care au format un cerc mai departe si shoshotesc si chicotesc. Iese in evidenta, o femela mai solida, si masculina, care se implica in jocul de ping-pong, ba chiar mai sterge masa din cand in cand, alearga dupa mingile care cad in tufishuri si le ofera vanat masculilor, probabil ea spera sa fie astfel acceptata de ei, insa acestia par totusi interesati de celalalte femele mai timide.
Spre seara atmosfera s-a aprins si murmurul de la inceput s-a transformat in discutii aprinse si rasete. Aceasta atmosfera de petrecere trebui intretinuta, si in acel moment se alatura trubadurul, care incepe sa faca muzica din toba sa numita "Dacia 1310", si sunete placute precum "Doar Luna si stelele mi-au ramas..." sau "A fost odatat in cartiereeee" rasuna inveselindu-i pe toti.
Odata cu lasarea intunericului scade si intensitatea ping-pongului, toti se aseaza in jurul mesei, fumeaza beau bere si scuipa seminte. Pentru a se ferii de pericolele noptii, este chemat intr-un sfarsit un mascul cu un canis-canis (amstafus terrierus...nush daca asha i se spune in latina :P ), care, se stie, este cel mai bun prieten al omului si care trebuie sa alunge orice intrus sau musafir nepoftit. Intr-un tarziu, muzica se opreste, si toti se retrag in groteele din munti.
Acest ritual se repeta zi de zi, pe toata durata verii, astfel incat ma obishnuisem deja sa studiez aceasta mica colonie si sa descopar zilnic chestii interesante.
Intr-o dimineata mohorata, acum cateva zile, ma trezesc ies in balcon...si spre maera mea surprindere, masa disparuse, si intregul trib s-a retras in muntii din care a venit cu multe luni in urma, si probabil, o sa revina la primavara, asat i ncaz ca nu o sa gaseasca o parcare...pardon pajiste mai buna si mai primitoare.
Eh, bine spuneam la inceput, ca multe obiceiuri ce isi au radacinile in cele mai stravechi vremuri s-au pastrat in timp pana astazi, cu adaptarile de rigoare binenteles, dupa cum am demonstrat in acest frumos exemplu de organizare tribala, dar mai poate fi intalnite si in ritualul de imperechere, cand masculii se dau cap in cap ca acum 10.000 de ani ptr. a cashtiga femela sau cand condusi de lacomie se ataca intre ei ptr. a nu pierde ciolanul....dar despre astea...in episoadele urmatoare...FIN

Atari Teenage Riot

Astazi, vreau sa fiu un fel de Don King, numai ca nu negru, si nu implicat in box...si vreau sa promovez, o recenta descoperire, Atari Teenage Riot. Efectiv nu puteam sa ma abtin sa nu-i impart....:P



Baietii si fetele, 2 cate 2 (daca la Abba a mers de ce n-ar merge si aici), sunt niste berlinezi care de prin 1992 pana prin 2000 au facut muzichie si au scos cateva albume...ceva compilatii...ceva albume live. Stilul lor? O combinatie interesanta de...Hardcore Techno cu Hardcore Punk, ceva numit Digital Hardcore (racunosc ca e prima data cand aud de asa ceva).



...ATR, erau extrem de activi politic, si extremi de "de stanga" (asta e...nimeni nu-i perfect), credeau in anarhie, si participau la o gramada de adunari ale "roshilor", si au si nenumarate prezente la manifestatii si alte chestii de genul, de aici si numarul mare de concerte si albume live. In rest...erau mari consumatori de narcotice, ba chiar dupa despartirea lor prin 2000 Carl Crack (super tare ales numele) a si murit de supradoza...



Remarcabila este scena (circula pe youtube, dar eu m-am gandit sa pun doar muzica lor aici, asha ca trebuie sa o cautati voi), cand, in cadrul unei manifestatii de 1 Mai in Berlin, extremistii de stanga pornesc un "riot" impotriva celor de dreapta, indemnati de beaturile si de strigatele celor de la ATR aflati in mijlocul lor....cam atat...check'em out...Anarchy!!! :)

...atotstiutori

"You're no good for me,
I don't need nobody.
Don't need no one,
That's no good for me."
Prodigy - No Good :)

Societatea, in ea traim, suntem si ne lovim unul de celalalt, la metrou, la coada la franzele...in crajma. Stop! opreste-te in mijlocul celei mai aglomerate intersectii pe care o gasesti, si incet, intoarce-te, incet...360 de grade, fixeaza atent toate persoanele din campul tau vizual, fixeaza-i pe toti, ptr. ca nu o sa-i mai vezi niciodata in viata, si chiar daca o sa mai treaca vreodatat pe langa tine, nu o sa-ti amintesti, ptr. ca nu te leaga absolut nimic de ei, doar faptul ca si tu si X...si Y aveti 2 maini un nas si probabil haine pe voi. Totusi, oricare dintre aceste musculitze urbane, care se invart in jurul luminii sau cacatului metropolitan, stie ce e bine ptr tine. Se pare ca aceasta e o boala a omului, un fel de hipersensibilitate ptr. cei din jur, toata lumea stie ce e mai bine ptr. cel de langa el, de la vanzatoarea din magazin care brusc e interesata de nivelul colesterolului tau si-ti da o margarina cu 0% grasime, la betivul din statia de autobuz care te indeamna sa futi tot ce prinzi, la doctorul care-ti spune ca ceaiul de sunatoare este bun ptr. stomac, pana la prietenul care la o bere stie foarte bine ce femeie e buna ptr. tine. Se pare ca toti ne-am nascut, cu un al 6-lea simt ptr. bunastarea celui din dreapta sau din stanga. Nu te-ai surprins niciodatat in metrou sau autobuz, stiind absolut ce trebuie sa faca fiecare dintre plictisitii care stau atarnati de bare? Ala sa se tunda, ala sa se spele, ala sa nu mai manance de la Mac, aia sa-i dea verde la ala, aia sa poarte sutien...Iar daca esti atent la privirile lor, o sa observi ca, mai mult ca sigur, si ei se gandesc la ce e mai bine ptr. tine, chiar ar fi interesant ca odatat "imbunatatirile" intregului vagon sa fie puse cap la cap, si, cumva, "abrcadabra", sa se aplice...rezultatul cred ca ar fi un "ceva" angelic mustind de sanatate, invelit in catifele de firma si probabil cu 3 sule.
Fiecare dintre noi se regaseste in acest mic expert, expert in ceilalti, daca se poate spune asa. Recunoaste, de cate ori, nu ai vrut sa-i dai o tigara puradelului de la semafor ptr. ca "e mai bine ptr. el", sau nu le-ai spus parintilor despre o, sa zicem, analiza medicala iesita prost, ptr ca "e mai bine ptr. ei daca nu stiu chiar tot", sau i-ai zis unui prieten sa uite de vreo tipa ptr. ca "e mai bine ptr. amandoi" (in ultimul caz e deja stiinta la extrem, ptr. ca implica 2 persoane)?
Ok, unde bat eu cu toate astea...Aseaza-te in fata oglinzii, uita-te atent la tine, priveste-te pe tine in ochi, si spune-mi, tu stii ce e mai bine ptr tine? Sigur, elmentele banale precum o camasha roz sau renuntatul la margarina, le vezi cu ochiul liber, este la alegerea ta daca le respectzi sau nu...ok aceste elemente banale, crede-ma, le stie si X si Y, si e alegerea fiecaruia, daca trage zilnic faina pe nas sau daca poarta blugi decupati in jurul bucilor. Dar nu aici voiam sa ajung, ptr. ca sfaturile referitoare la mici detalii, mai mult sau mai putin superficiale, pot fi preluate cu un zambet si uitate prin rahatul cu care ne incarcam mintea zilnic, problema sunt acele indemne adanci, care ating sentimentalul, mentalitatea, ideologia...etc. fiecaruia. Revin...Tu...X...Y...nu aveti nimic in comun, decat, mai sus amintitele, 2 maini, 1 nas...ce te face atunci sa crezi, ca stii ceva despre cel din fata ta? Daca te intorci din nou la oglinda, si in fata ta nu mai e X, ci esti din nou tu...stii ce e mai bine ptr. cel in al carui ochi te uiti? Probabil...sau mai mult ca sigur ca nu. Stim cu totii ce este mai bine ptr. altcineva, dar nu ce este bine ptr. noi...Ipocrizie?...Poate...dar...nu e mai degraba frica? O frica de a decide cunoscand toti factorii, si imposibilitatea de a gasi solutia optima ptr. un rezultat perfect, care sa dea o satisfactie totala....E simplu in cazul lui X ptr. ca nu esti in interiorul lui...nu-l cunosti, o decizie din afara, fara implicare emotionala e atat de usoara, dar in complexitatea sentimentelor proprii ceva care ptr. altul ti se pare atat de potrivit...dispare.
Nu avem pana la urma nimic in comun, decat ceea ce percep ochii, ce e dincolo de fizic, e absolut diferit ptr. fiecare membru al acestei societati. Cum putem, deci, sa stim ce e bine si ce e rau ne cunoscand nimic...nimic despre X...sau Y, cand in cazul nostru, cand desi detinem datele problemei nu putem da un verdict? FIN

...forever....autumn

"E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol..."

...Bacovia "Nervi de toamna"

Uite...a venit toamna, pasarile au plecat in tarile calde, acolo unde lucreaza pe Euroi, nu pe un croissant si o cola cum o fac pe Magheru, mda a venit toamna si teoretic e ok sa fii deprimat, sa stai tu emo cumintzel in coltzul tau si sa te gandesti cum cad frunzele. Suspect faptul cum omul incearca sa justifice, stari sufletesti dand vina pe ceva atat de banal cum sunt anotimpurile, e exact ca in epoca de piatra, cand, sa zicem, Flintstonii se uitau in grota lor la "Stirile PRO(manele) TV cu stra-stra...bunica Andreei Esca" si le loveste fulgerul antena, si ei suparatzi incep sa invoce deitatea...Sa revin,teoretic, trebuie sa te simtzi doar in 4 feluri pe toata durata anului..."bah, e primavara, de la metrou pana acasa m-am indragostit de toate babele, ba la 2 dintre ele chiar s-a mishcat ceva"..."frate e vara, sunt fericit!!! ce daca, mi-a murit hamsterul undeva sub pat si se descompune de la caldura, si pute in toata casa, plm e soareee"..."nu ma deranja, sunt deprimat in coltzul meu, nu vezi, boule, k e toamna? asha e trendy, toamna numeri bobocii si plangi"...ma rog ne rezumam la astea 3 anotimpuri, k nu prea sunt la curent cu "Stari sufletesti in functzie de anotimp, editie revizuita si adaugita", asha ca nu stiu exact cum trebuie sa simt iarna, presupun ca e de cacat oricum, ptr. ca toti lifestylerii sunt fani caldura, si pe buna dreptate, ce e mai fain decat la 40 d grade celsius sa transpiri inconjurat de putoare metropolitana?
Fact este, ca-mi permit sa fiu putzin James Dean, prin atitudine nu altceva, sa inot impotriva curentului si sa lansez campania "Toamna ptr. totdeauna si toata lumea". De ce? Ptr. ca daca un "septembrie, octombrie, noiembrie", justifica tristetea, am scapa de o analiza a acesteia. Trebuie doar sa te gandesti la cat timp se economiseste si mai ales la diminuarea amplorii urmarilor. Ai o "buba"...nu o mai zgandari, nu o mai infectezi nu-i mai rupi crusta, ii tragi un plasture peste pe care scrie "Este toamna" si gata. De ce nu alt anotimp? Ptr. ca nu ne trebuie un tap ispasitor, ptr. placut, avem nevoie de un vinovat...ptr. suferinta. Intotdeauna toamna...intotdeauna motivul, nu-ti mai bati gandul cu probleme, starea ta de deprimare e declansata de anotimp, de fapt, e totul bine. Asta trebuie sa multumeasca atat propria-ti persoana, si sa te scuteasca de nopti nedormite dureri de cap si poate chiar de un potential suicid, cat si pe cei din jurul tau "ce ai? ah, na, starea asta de toamna..."..."ce are asta?...ahhh nimic, toamna e de vina". Mi se pare foarte sanatoasa, aceasta ignoranta sub acoperire, si zic ca e chiar ok, sa dai vina pe ceva, care pana una alta e doar fictiv, si care poate sa absoarba linistit vina ptr. problemele tuturor si sa-l doara-n continuare in cur, daca ar avea unul. Si uite asha frumos frumusel, maturam toate grijile, depresiile, supararile problemele...in mare tot rahatul cotidian, frumushel sub covorul de frunze cazute al toamnei (exact cum scrie pe coshurile de gunoi de la Mc Donald's) si sa speram ca nu ne mai preocupa.

Un lucru...este totusi de retinut, toamna e vinovata ptr. toate, dar....nu le si rezolva, asta, cu putin noroc....o face timpul.

FIN.

...."And the time will come soon

With the secrets of the rain and the storm again

Coming closer every day, forever autumn."

Lake of Tears "Forever Autumn"

URAAA si...In VAMA!!!

...initial...pe alt site...acum aci...ptr. ca a fost cuminte si merita

Cand eram junior, pe vremea cand nu aveam mai multe clase decat acceleratul, eram extrem de plictisit de eterna compunere "Cum mi-am petrecut vacanta", si asta din simplul motiv ca, ne avand emigranti prin tot felul de locatii exotice, pe care sa-i vizitez, efectiv nu prea aveam ce sa povestesc. Asa ca, eu, in loc sa relatez despre dreq mai stie ce plimbare prin lume, despre mese la McDonald's, despre excese de Fanta (nici nu stiam ce e aia Fanta, ptr mine ca bauturi existau:apa de la robinet, Brifcor, si berea "Trei Stejari" in care bunicul ma lasa sa-mi umezesc degetul si sa gust),despre parcuri de distractii, despre verii lor din"strainatate", eu povesteam despre cum o frecam toata ziua prin Sibiu, cum mancam toata porcariile de la chiosc (eram dependent de guma Turbo), despre excesele mele de"corcodane cu sana" (asa ne distram noi copiii "de pe strada", perfectionand cel mai beton laxativ natural), despre curtea fabricii "Mecanica" in care ne furisam si trageam cu cornete pana ne dadeau muncitorii afara, sau ne haituiau cainii comunitari pe garduri, si despre verii mei din alte cartiere cu care ne intalneam la fotbal pana seara cand era "Michel Vaillant"la televizor, si toata lumea se aduna gramada acasa la ala care avea TV color. Chestia e ca, in timp ce compunerile celorlalti erau citite de "Frau Lehrer"clasei, a mea era doar laudata ptr. desenele de pe ultima pagina (unul din obiceiurile la care am renuntat foarte tarziu, sa mazgalesc ceva la finalul lucrarii, compunerii, temei...), desi mie mi se parea mult mai interesanta decat plictisitoarele "m-am plimbat cu trenul de la Amsterdam la Paris". Trece timpul, acum nu mai umezesc degetul in bere, ci am o burta respectabila datorita ei, intre timp am baut si eu Fanta, sunt satul de haleala la McDonald's si cred ca am si ceva sogori prin diaspora. Totusi in cadrul compunerii"cum a fost in vacanta"scriu despre clasicul "1 Mai in Vama", chiar cu riscul sa nu fie citita in fata clasei, in favoarea unuia care a fost probabil in Bulgaria (ca tot e la moda). Incep prin a preciza ca 1 Mai a fost de fapt 28-30 aprilie, si ca lenea-mi caracteristica in forma inger&diavol, care erau totusi de aceeasi parere, soptea“nu merge ca n-are rost”. Dupa ce au tras de mine companionii, m-am mobilizat, mai bine zis imobilizat, intr-o mini masina in care nu mi-am miscat genunchii timp de cateva ore, total opusul bratelor care au turnat non-stop beri in mine, si uite asa am ajuns pe la 12 noaptea in Vama umflat ca un cimpoi. Ajunsi, am sarit cu chef de chef din masina, si repede inapoi ca era un frig de crapau pietrele. Ne-am pus bluzele cu gluga pe noi, ca asa se poarta in Vama, si cauta cazare, si cauta, la 12 noaptea. Am batut din poarta-n poarta pana am ajuns la John, un fel de fitza de Vama (de cate ori am trecut pe langa "John", am zis ca n-o sa stau niciodata aici, ptr ca "vila" nu e ptr. vamaioti adevarati), dar cand n-ai de ales...Ne-au infundat in niste "grote" numite camere in care era probabil mai frig decat afara, dar in care macar nu batea vantul, fara geam (era ceva ca un mini-hublou in tavan, dar trebuia sa te urci unul p umerii celuilalt, ca sa poti vedea o raza de lumina) dar cu tv (pe care a doua seara am vazut finala la "Megastar"). Cum m-am asezat pe pat,mi-am dat o palma, ca uitasem sacul de dormit, ca apoi sa deschid o sampanie imaginara in cinstea mea ca am fost atat de inspirat incat sa iau aeroterma, care a inceput sa sufle un vant cald si blajin prin camera, si zapada a inceput sa se topeasca. Ne-am inarmat cu tarie de la un chiosc (ptr. ca trebuia sa fi nebun sa bei bere cu craiasa zapezii suflandu-ti in ceafa) si dupa ce am bagat o saorma, respectand un articol din FHM care zicea ca "saorma NU se mananca niciodata impotriva vantului" (dc?ia incercati...), si am tras de ai mei tovarasi sa ne oprim la o bodega, al carui nume il tot uit, unde e cea mai mortala muzica din Vama, dar m-am lovit de privirile lor care-mi spuneau mai clar decat cuvintele "esti bolnav?", ne-am indreptat spre iubitul meu "Expirat"(care,btw,in Buc. s-a schimbat intr-o chestie nasoala, ca sa nu zic altfel, dar asta-i alta poveste), unde ne-am "zidit". M-am trezit a doua zi, catre seara, sub dulcele sarut al aerotermei, care cerea si ea putzina odihna. Am tras o plimbare pe plaja insotit de niste beri, pana m-am facut iar cimpoi, privind la tipicele personaje "de Vama" in toata splendoarea lor (personaje dubioase, dar asta e treaba lor, macar asa mai am si eu ceva fotografii mentale ptr.colectia mea de ciudatenii). Dupa o masa scarboasa (nu mancati niciodata la autoservirea aia de jos de pe dreapta unde se termina drumul), am ajuns la o concluzie: ciorba de burta si marea nu se inteleg, daca la baseball dupa 3 strik-uri esti"out" asa e si cu ciorba de burta la mare, am incercat-o de 3 ori: o data a fost rece si grasa de ziceai k mananci ulei (strike 1), a doua oara mirosea si avea gust de mare(strike 2), si a treia oara nici n-am mai gustat-o ptr k arata…cum arata (strike3). Deci,ciorba de burta la mare"you're out". La vila noastra de fite ne-am dusat cu apa rece si ne-am uitat la megastar (a fost k o provocare, mai facem asta cu baietii, vedem cat induram la o emisiune d kkt, la "Test de Fidelitate" n-am rezistat prea mult, in schimb Eurovisionul l-am vazut tot). Am mers la acelasi chiosc dupa tarie, ptr ca “craiasa zapezii” a ramas in Vama si n-a atras-o nimeni in Bulgaria (ca mai nou e la moda), si ne-am indreptat din nou spre Expirat. A fost un drum plin de contraste, pe care nu credeam ca o sa le intalnesc vreodata in Vama. Pe langa punkerii beti care se pisau in mare, erau niste cucoane pe tocuri spitate si aranjate de zici ca mergeau la nunta, p langa betivanii si junkerii intinsi pe jos(probail cativa erau deja morti sau cel putin in soc termic), niste filfizoni care coborau din x5-uri si mertane de Bucuresti si Constanta, p langa rockereala ce suna din boxele tuturor "bodegilor", niste manele care zurnuiau dintr-o masina cu numar de Spania din care au coborat 2 ciori grase si un bulibasha si mai gras...si-mi venea sa tip din tot plamanul"salvati Vama Veche"si sa initiez o actiune de deportare a elementelor disturbante catre statiuni mai potrivite precum Costinesti, Mamaia sau, dc nu, ceva prin Bulgaria (k tot e la moda). In Expirat acelasi program devenit rutina, traditionalul "zidit", putina zbenguiala, dezbatut femeile din zona (cu standardele scazand pe masura ce crestea nivelul alcoolului in sange), si o gramada de povesti fara sens (despre femei cu doua capete, porci, cannibalism etc) pana la rasarit. Dupa asta”somn cu surprize”ptr ca in amiaza asta nu m-a trezit dulcele suflu al aerotermei, ci de tipetele"hotelistei", lui "tanti John"sa-i zicem, care a dat buzna in camera, fara jena ca am putea fi intr-o ipostaza stanjenitoare de ex gol pusca, sau cu un cadavru sub pat, sau mai rau, ascultand manele si a tipat ca din gura de sarpe "predati camera in juma' de ora k VINE clientii (dak tot vorbeam de manele) si n-am unde sa-i bag"...."sa ti bagi in ..." ne-am gandit noi,dar ne-am ridicat,am strans boarfele, mai ales aeroterma pe care am sarutat-o ptr serviciul prestat si am iesit pe plaja razand pe ascuns ca"degeaba VINE clientii "ptr ca in camera aia nu putea sa supravietuiasca nimeni decat dupa ce era arsa din temelii si reconstruita, din simplul motiv ca, fara a ne da seama, ne-am purtat ca niste roakieri excentrici, care au lasat un aer de nerespirat cu mireasma de alcool si un fum asemanator unei cete britanice in urma lor pe langa"bonusurile"de sticle, mucuri, paturi, sertare etc. aruncate aleatoriu prin camera, si cireasa de pe tort, o mica inundatie in baie, in urma lor. Cu ochii rosii ca de albino si cu Prigatul in mana am mancat (recomand restaurantul, acela de pe stanga cand se termina drumul chiar vis-a-vis de autoservirea ne-recomandata, si langa buda de la stuf), si ne-am imobilizat din nou in mini-masina transformata in duna de nisip. Ne-am intors in Buc, povestind despre cum se duce Vama de rapa cu toti noi venitii astia, carora le recomand inca o data Bulgaria (k e la moda mai nou), cum in Romania muzica se duce de rapa prin includerea formatiilor gen Voltaj in categoria rock (ati vazut la mtv awards,nu?, sau erati prea distrsi de penele de curent si de playback-ul groaznic?), cum politica in Romania se duce de rapa (nu intru in detalii) si cum sportul romanesc se duce de rapa (dupa spusele unuia, ptr ca nu vreau sa ma fac eu gimnast), adica practic totul se cam duce de rapa, inclusiv sarbatoarea de 1 Mai a celor ramasi in Vama ptr ca odata cu plecarea noastra a inceput sa ploua, iar noi, precum vulpea din fabula si strugurii ei, am zis"ce bine ca plecam, aici oricum nu mai e de stat, ca a inceput sa ploua.

"Tin minte ca"eseurile"mondenilor mei colegi din perioada junioratului, contineau elementele de pupincurism, si facut impresie, ceva de genul "in fiecare zi am facut cate o problema la matematica si am citit cate un capitol din Jules Verne" asa ca imaginati-va ca am atasat si eu la frumoasa mea descriere vamaiota ceva elemente de impresie, mai putin chestia cu problema la matematica pe care o refuz categoric, si pe care oricum n-are crede-o nimeni. O sa inchei cu fraza standard, care nu lipsea din nici una dintre compunerile vacantei, recunosc ca si eu o folseam, ptr ca niciodata n-am stiut sa incep si sa inchei ceva, mijlocul, miezul, venea de la sine, dar capetele erau o problema, asa ca apelam la“stas-uri”....dupa cum spuneam incheiem cum nu se poate mai lipsit de originalitate“CE FRUMOASA A FOST VACANTA!"

...ironing man

Oameni buni, intr-o lume in care fiecare se da in stamba cu ce stie sa faca, cum poate el sa faca rahatu' praf, sa inchida gura criticilor si sa o lase larg deschisa pe a audientei...intr-o lume care progreseaza ptr ca toti stiu sa faca atatea, de ma si mir ca nu explodeaza de atatea "talente"...eu va zic, coplesit de sinceritate...ce NU stiu sa fac: mai..azi am ajuns la concluzia ca eu NU STIU SA CALC...Cand te gandesti ca ele, caznicele, calcau de pa acum mii de ani cu pietre incinse si eu in epoca asta postapocaliptica (ptr ca apocalipsa...conform unei teorii de pe vremea cand eram caopkil...a fost in anul 2000), cu toata tehnica asta, nu sunt in stare sa scot o cuta dintr-un tricou...Frate, ma uit la maica-mea cum face sa stea o camasa mai dreapta decat nemtzii la portzile Moscovei (poate nu e comparatie chiar reusita, ptr ca de frig si foame cred ca erau cam cocoloshitzi)...e arta ce sa mai zic. Cand vreau sa aplic meseria furata...dau rateuri ca un motor de Dacie 1100 prin Februarie la Intorsura Buzaului (un Februarie PREapocaliptic, ptr ca de cand cu apocalipsa asta e cam cald si iarna). Invart carpa aia pe toate laturile, si trec cu fierul peste ea...la final:operatie reusita, pacientul mort, arata mai rau ca inainte ba mai are si niste dungi albe, pe care nu mi le prea pot explica (una din marile enigme ale lumii moderne) dar care sunt, si nu pleaca prea curand...
Acum raman 3 variante: Prima e..sa nu mai spal nimic...si sa sper ca se curata de la sine, ceea c ar avea ca urmare o serie de porecle caracteristice odorului pe care-l eman...deci pica, ca porecle deshtepte am destule si fara mirosuri de hoit in carca.
Varianta 2 e sa ingenunchez in fata mashinii de spalat si sa o rog in lacrimi, sa fie mai gentila, cu biata stofa sa n-o mai mototoleasca asa...ceea ce ar avea insa ca urmare o camasha cu mainile legate la spate, care intradevar ar putea fi un castig ptr. ca nu cred ca trebuie calcata, dar care restrange orizontul la 4 peretzi capitonati...not good. Varianta 3...pe care trebuie sa recunosc ca o mai aplic, din cand in cand, este "intolirea" cu haina sifonata, si in drum spre metrou (printre blocuri unde nu ma vede nimeni) trag de ea in toate partile, pana se intinde in asa fel incat pare calcata...dar, ma rog, dupa 2-3 tratamente de genul asta zici ca portzi o toga romana nu un tricou...
Acum, ar zice unii, "da ce dreq...o porti asha sifonata...si dupa ceva timp se aseaza ea"...Gresit!Nu sti sa calci, esti pierdut in viata.. Pe bune, sunt o gramada de chestii pe care nu poti sa le faci daca nu esti "tare in fier", ma rog...poti sa le faci dar nu se recomanda, ptr ca urmarile pot fi catastrofice, deci, nu sti sa calci, poti sa-ti ingropi optiunile. Poftim...niste exemple simple, dar extrem de expresive. E clar ca nu e recomandat sa faci armata (multumesc guvernelor, prezente si anterioare, ca datorita lor si lui UE...nu sunt obligat sa impart o camera, cu niste giboni rurali). Nu ai cum sa te prezinti la apel cu uniforma de zici ca ai dormit in transheul sapat ieri nu in cazarma cu gibonii, care, culmea, nu stiu sa-si scrie numele cursiv, de mana, dar indreapta izmenele mai ceva ca la mama acasa...deci nu prea are rost sa faci cariera militara daca toata simbria ta o dai pe periute de dinti cu care speli buzile, ca pedeapsa ca arati de parca ai dormit in shant...iar daca tot ai facut gresala sa te inrolezi, e riscul mare ca in timpul unui exercitiu sa o iei razna si sa vezi numai periute de dinti si pissoare in fata ochilor si sa incepi sa tragi ca bezmeticul in jur, asta aducand privilegiul de a fi ciuruit de babuinii cu izmenele netede precum Ungaria.
E clar ca nu prea poti sa fi nici directorul unei multinationale...Daca intr-o dimineata, nu poate sa vina menajera, ptr. ca e plecata la Glodesti, deoarece una din cele 7 fiice mai incarca lumea cu un puradel, ce faci? Mergi la birou cu pantalonii care arata precum bufantii unui clown? Iar mucea ala, care schimba si el tonerul la imprimanta, si al carui singur vis invidios e sa-ti scuipe in cafea, are niste panatloni cu o dunga de te poti taia in ea (daaa, e multitasking, p langa faptul, ca stie sa cotrobaie prin imprimanta, stie sa calce). Cum mai impui tu respect plebei cand arati mai a mucea decat mucea...si fara respect, urmeaza un sir logic, logic ptr orice om de afaceri...depresie...betzie...pastile...cravata&ventilatorul din tavan (cuvintele de legatura, sunt optionale, si la libera algere a fiecaruia)
Vedetzi...doar cateva exemple, si cate mai sunt...nu am rabdare sa le enumar pe toate...Dar cel mai important nu poate fi omis...E vorba de neglijarea, scopului uman...singurul punct in care biologia si religia sunt de aceeashi parere...urmasii. Mai, chiar nu e recomandat sa ai copii, daca nu esti in stare sa le indreptzi si tu hainutele. Aia mica are si ea nu stiu ce serbare la gradi, nevasta-ta o arde dreq stie pe unde cu prietnele ei p care nu le-ai inghitzit niciodata ...acum...cine-i calca fetei costumul de zana, sau ciuperca...sau capshuna (ca tot e la moda Spania). O sa aiba micuta niste cute pe scena, de o sa zica lumea k e prima tipa de 3 ani cu celulita, si colacei la burta, desi ea nu cantareste nici 15 kile, dar mama ce cute are...toata viata o sa i se zica "celulitica" pana la 40 de ani cand o sa moara de anorexie la..ati ghicit tot 15 kile. Sau junioru'...e singurul din echipa de fotbal a carui haine arata inainte meci ca dupa, ptr ca nevasta-ta refuza sa le calce (ea a vrut sa-l faca patinator nu fotbalist)si o arde iar cu nesuferitele alea pe la carti si cafele...Sportul inseamna disciplina, antrnoru' il da afar pe junior ca arata ca un boschetar...si boschetar ajunge, daramat de insucces moare de ciroza la 40 de ani cu sticla la gura...Tu dai vina pe nevasta-ta..ea pe tine...si ajungeti sa va spargeti captele....si de ce s-au intamplat toate? ptr ca habar n-ai sa calci...
Mda, calcatul...un element atat de vital al acestei lumi post apocaliptice, si totusi un element pe care eu nu-l stapanesc. N-ai cum sa eviti aceasta etapa, e un pas important in ciclul vietii...si precum indianul ala mai fraier care intr-un ritual initiatic e singurul care se arde la talpi cand trece peste carbuni...eu ard camasa dupa camasa...tricou dupa tricou...

..chestia asta am servit-o initial p hi5...dar ca sa mai umplem rafturile...am naturalizat-o...si i-am dat cetatenie de blog...