...un rahat 3 kestii si o penetrare....

...plm asta nici macar nu e o postare, e doar asha, de dragul de a interactiona cu audientza....practic am 3 iezi...nu, am 3 rugamintzi ptr. cei (proabil) 3 oameni care chiar mai trec p aci din cand in cand...

1.pls...cand lasatzi commenturi sau orice mai aruncatzi p aici (preferabil sutiene si alte d astea, k sa ma pot lauda si eu in fazta prietenilor)trantitzi si voi acolo un nume, o carte de vizita, un cod de bare... k na...e dubios sa tot primesti mesaje anonime, si sa n-ai nici macar o directzie d la cine sunt...show some balls :P , si cainiii se pisha pe stalpi k sa-si marcheze teritoriul, facetzi si voi asha....

2. datzi o geana si pe aici (loc de dat cu clickul), eu zic k e breton, mai ales k am tot dat eu iama prin tot felul de bloguri si asta e printre putzinele unde recidivez...nu e reclama, e doar recomandare deci CNA-ul poate sa-si tzina gura...za gal e aproape atat de tare k mine, daca si-ar cizela putzin limbajul :P ...si daca are mai multa materie cenushie decat altzii, cultiva ce-i fata mintea si nu ajunge centralista (multzumesc Andra ptr. acest apelativ)...k doar nu suntem mietze-katzen....

3...sa nu lovitzi niciodatat caini sau copii :P...si sa nu rupetzi flori...



Gata, de maine revenim la mici si ciorba de burta......"Goodnight Poplaca, wherever you are" (..."Midnight Caller")

urban...metropolitan....citadin....

"De ce iubim Bucurestiul?" sloganul unei campanii Apa Nova, si o intrebare care mi-este adresata, intr-o forma putin distorsionata, adica "Cum rezisti in orashul ala?", de catre orice non-capitalist. A iubii acest orash, este poate cam mult spus, pentru ca nu cred k vreodata, o sa fiu in stare sa chiar iubesc unica metropola romaneasca, si vad relatzia noastra k pe o aventura adolescentina, tinereasca, plina de fantezie, experientza si de libertate. Bucurestiul este o mahalagioaica stridenta si experimentata care-ti poate arata lucruri nebanuite si care-ti ofera senzatzii puternice, intense, care-ti spune povesti de viata incitante, o vampa, fumatoare notorie pentru care ai nascut o pasiune pur carnala si fata de care nu ai nici o obligatie, si care nici nu se asteapta sa o strangi in bratze in somn, sau sa o sarutzi inainte de plecare, o amanta mai batrana decat tine, care te controleaza si al carui spirit libertin te atrage hipnotic, careia insa intr-o buna zii o sa-i intorci spatele, si o sa te casatoreshti cu prietena-ti din copilarie, iubita din liceu, fata linishtita cu un zambet cald, care poarta shortz cand coace placinta cu mere, care t saruta dimineazta la plecare, care-ti adoarme in bratze, singura fiintza cu care ti-ai imaginat vreodatat ca o sa imbatraneshti, fata aproape plictisitoare prin simplitatea ei, cu o fantezie sterila, dar in compania careia simtzi mereu caldura si implinire, femeia care te-ar urma pana in panzele albe orice i-ai face...si p care o iubesti...
Bucurestiul poate, deci, sa fie vazut ca un desfrau tineresc, un pacat, dupa clasicele conceptzii...un Babylon modern, o contopirea de diferentze si contradictzii care ofera confortul psihic al multitudinii de optziuni. Capitala este un orash mult prea mare in care te poti bucura de libertatea anonimatului perfect, unde nimeni nu o sa te perceapa fara voia ta. O mare de oameni diferitzi in mishcare, un curs in care fiecare este o enigma, in care trasaturile comune, reprezentative asezarilor mici, nu exista, un bazin genetic perfect prin afluxul particularitatzilor de pretutindeni. Metropola este un loc al contrastelor intre shaorma de la coltul strazii, si restaurantele pompoase cu specific exotic, un loc in care poti sa-ti satifaci poftele clasice in puctul X si la doar o aruncatura de batz, practic in puctul X+1, pe cele extravagante si moderne...vineri teatru intr-o ambiantza distinsa, asezat intr-un fotoliu comod impreuna cu oameni care aplauda replicile marilor artisti, si sambata un concert punk intr-o incapere sumbra, cu berea in mana si lovit de coate intr-un moshing primitiv pe versuri anti-sistem.
In vasta intindere metropolitana granitele sunt mai lichide, si orizonturile largi, aici visuri devin mai ushor realitate si esti mai aproape de pasiune si sentiment... poti vedea Metallica live pe scena sau un Dinamo steaua din mijlocul PCH...
Multitudinea de optiuni poate sa fie aproape ametzitoare, intrucat nu exista micul ajutori al limitarii...magazine, restaurante, posturi de radio, cluburi...si nu in ultimul rand...oameni, esti liber sa gasesti o combinatzei care tzi se potriveshte. Aici esti mai aproape de ceea ce inseaman modern...viitor, iar stereotipurile arhaice si rurale se pierd in masa de oameni, aici nu functioneaza totul dupa un tipar, greshala si pacatul nu sunt taxate cu atata exigentza, si ti se acorda posibilitatea experimentarii, iar in aceste conditzii personalitatea se dezvolta libera fara a fi fortzata intr-o anume directzie.
Bucurestiul este, in mare, un loc in care, daca vrei, gasesti simplitatea conventionalului, ca intr-o simpla pictura agatata pe un perete, dar care-ti ofera posibilitatea unei a 3 a dimensiuni, iar daca esti pregatita si dispus sa spargi granitele planului poti sa iesi in spatziu, este, deci, combinatzia perfecta intre vechile invatzaturi improspatate si orientate spre viitor...grafittiuri ce confera o pata de culoare cladirilor batrane. Bucurestiul este, deci, ultimativa experientza urbana, citatinda, metropolitana etc. pe care o poti avea platind cu lei romaneshti.

25 de ani...sonori

!!!Atentie...e lungaaa!!!

Spuneam eu odata, ca sa ma citez p mine, in timp ce ma ploua in cap, sau mai bine zis pe o pelerina galbena, ca plm "Muzica nu o asculti, o simtzi", poate a mai spus vun mare om al sunetelor chestia asta inaintea mea (eu nu stiu sa fie cazul), si chiar daca nu, sigur n-o sa-mi apartzina aceasat replica si nici nu o sa apara sub numele meu in enciclopedii, ptr. ca in lipsa de martori poate sa o patenteze oricine, dar eu sunt multzumit ca mi-a trecut mie prin cap. Sa revin...muzica o simtzi, o traiesti...traiesti muzica, sau, ceea ce vreau eu sa fac azi, traiesti pe muzica, treci prin viatza in etape muzicale. Sunetele sunt alaturi si definesc dezvoltarea personala, si plm daca inchizi ochii si te fixezi doar pe melodie si-ti dai drumul la imagini pe cerebel, devii un fel d autist si practic ai lumea ta....dar sa lasam kktul.
K, deci astazi facem o calatorie prin viatza, a mea, ptr. k a altora e prea plictisitoare, pe, practic, melodii, formatzii, directzii muzicale, o plimbare de la "Made In Heaven" la "Ave End", o plimbare prin "Whiskey in The Jar" cu escapade prin "Beau Red Bull si cu Whiskey".
25 de ani...inca incompleti? Gresit, neimpliniti dar completi, asta deoarece viata mea muzicala incepe cu Boney M cu ABBA cu Elvis si putin Beatles, ptr. k insotindu-mi parintii pretutindeni, strans legat de cordonul ombilical, aceastea au fost primele note cu care, inconstient si involuntar, am avut contact...nimic iesit din comun, muzica obishnuita, comerciala si dansanta a generatiei lor. K intr-un vis mi-amintesc apoi de Corina Chriac, Mirabela Dauer, Marius Teicu etc. care defilau intr-un curat alb-negru pe ecranul TV-ului "Opera"...vag, doar niste resturi ale vedetelor finalului "Epocii De Aur". Putin mai conturat, apare apoi Michael Jackson, mda Michael, mi-a placut ca oricarui copil de o varsta frageda al acelei perioade, si sunt convins ca daca il cunoasteam personal, sentimentul ar fi fost reciproc...
Dar perioada in care purtam palaria bunicului si ma strangeam de scrot chiuind a trecut destul de repede, cand am descoperit, practic, prima mea "mare dragoste" muzicala, care a durat mai mult decat cei 3 ani din piesa lui Frederic Beigbeder (si anume 4 ani)...Freddie Mercury si Queen (interesant ca de la un pedofil am trecut la un homosexual). Pasiunea mea ptr. Queen s-a dezvoltat cam in ultimele luni de viata ale lui Freddie, si deshi la inceput ziceam ceva de "Made in Heaven", ea a inceput ,de fapt, cu albumele "Mr Bad Guy" si "Innuendo" (de piesa cu acelashi nume sunt fascinat pana azi), albume care le cumparasem pe caseta audio, de la tarabele din SB, si care erau produse p undeva prin Bulgaria, vorba aia "traiasca pirateria". Pionierele mai sus amintite au fost urmate apoi de Greatest Hitsurile 1&2, A Day At the Races, A Night At The Opera..si apoi, intr-un tarziu, albumul post-mortem "A Kind Of Magic". In acea perioada, am cochetat putin si cu "Joyride-ul" si "How Do You Do-ul" Roxette, dar impactul a fost minuscul...ma foloseam de suedezi doar in discutiile cu colegele de clasa care erau maaaari fane. Aventuri de 1 noapte am mai avut si cu de mult uitatii Scatman John si Mo-Do (mai tzinetzi minte "Eins, Zwei Polizei?").
Tot in perioada anilor Queen, odata cu noul nostru TV color Panasonic, pe care ai mei il mai pretzuiesc si astazi k pe o comoara de pretz, am avut primul contact, prin intermediul programului "Super Channel" (dreq stie daca mai exista), cu niste adevarati clasici...Scoropions (Wind Of Change), Soul Asylum (Runaway Train), Four None Blondes (What's Up), Alice Cooper (Poison) ca sa enuamr ceva in graba...
Si tot pe-atunci am descoperit si muzica "electronica" daca-i pot spune asha...J.M.Jarre si Vangelis au fost insa doar 2 romantze trecatoare, care s-au lipit mai mult de tata, caruia i se pareau foarte relaxante, si practic si-a insusit casetel cumparate de mine prin ceva tabara la strandul din Victoria.
Ca o scurta paranteza... se pare k in viatza mea muzicala, la fiecare, aprox., 4 ani am ceva, gen, o perioada de....ratacire. Ei, uite ca tocmai am ajuns la prima dintre ele, cand manat de o sete de "modern", sa zicem, deshi mai potrivit ar fi "banal" sau "comercial" am dat-o pe Backstreet Boys, care a fost totodata si primul meu CD (e k si cand ti-ai pierde virginitatea la curve), N'Sync, Spice Girls, No Mercy etc...nu insistam mult aici, ptr. k nu e nimic de relatat, doar ca la carnavale ma imbracam in AJ McLean, si ma certam cu baietii care dintre Spice Girls e mai bucata (Posh Ruleeeezzzz).
Din vagauna asta comerciala, m-a scos, neasteptat, Prodigy, cu un fel de "Best Of" al lor "The Rest, The Unreleased, The Last". Dadeam din capul acoperit cu o caciula mult prea mare si purpurie, aveam lantz la pantaloni si scriam cu marker pe ziduri "Rave On".Uite-asha, prin intermediul unor baietzi care strangeau semnaturi, ptr. k concertul anual "Mayday" sa fie transmis si in RO, am invatat una alta despre...Westbam, Da Hool, Dr. Motte, Taucher, Talla, Hooligan...eram mare raver si absolut topit dupa Sonic Empire (Members Of Mayday) si Ain't Talking 'bout Dub (Apollo 440).
Perioada electronica a tinut ceva timp, pana intr-o buna zi, cand am dat de albumul care m-a readus pe drumul rock deschis de Queen cu ceva ani in urma. DOOKIE al lui Green Day, probabil cel mai tare album de punk modern, era in walkmanul tuturor skaterilor, bikerilor, boarderilor, si a ajuns si in al meu. Despre calitatea inregistrarii nu vreau sa vorbesc, deoarece copia mea era probabil nu second-, nici third-, ci aproape sigur "tenth hand", si totusi zurnuia non stop, pana puteai sa prajeshti paine pe caseta. Cu ocazia schimbarii muzicale mi-am revizuit si intreaga garderoba (purtand skateri Reef cu 2 numere prea mari, pantaloni lasati pana aproape la genunchi,parintii si astazi mi-aminteste cum umblam "ca in curu' gol", tricouri mult prea largi...) si "look-ul", pe scalpul meu "periutza" au crescut peste noapte niste ghimpi gelatzi cu care puteam scoate ochii oricui fara probleme. Green Day a fost doar inceputul...aventura continuand cu Guano Apes si al lor album de debut "Proud Like a God" (Primul Single "Open Your Eyes, il pandeam in fiecar dumnica la TV la emisiunea Bravo Tv) si Offspring cu "Americana" (Give It To Me, Baby!! AHA,AHA!!!). Invesntasem in acea perioada un sistem foarte ingenios cu care inregsitram muzica de la TV pe casete Audio, prima prada fiind Chilli Peppers si "Scar Tissue", si mai taziu intregul album "Californication", deci eram pe drumul cel bun sa devin un mic obsedat de tonuri, spre disperarea tatalui meu care prefera sa fiu interesat de masculinitatzi gen motoare (cat de banal).
Odata cu buletinul si mustatza de "ficior" incepusera sa ma intereseze mai mult persoanele sexului frumos, motiv din care descoperisem baladele, si astfel am avut si primul contact cu monstrii Metallica, Guns 'N' Roses, Helloween, Bon Jovi... fiind pe atunci fercitul posesor al unui "mixtape", lucru manual de inalta precizie, tixit cu melodii care atingeau sufletul si cu care-mi placea sa cred k pot agatza orice fiintza de sex feminin. In aceasta sete dupa balade am dat si peste melodia care ulterior urma sa devina "melodia mea" si a ramas pana astazi...HIM "Join Me In Death". Interesant este k pe atunci nu-i dadeam foarte mare importantza fiind mult prea ocupat sa arunc in stanga si in dreapta cu "Truly, Madly, Deeply" a lui Savage Garden, dar dupa cum ziceam ulterior HIM avea sa devina "lectura de capatai" si pierdeam noptzile incercadn sa downloadez ABSOLUT TOT, prin dial up la viteza melcului, de pe foarte virusatul Kazaa.
Nirvana..."Nevermind", a fost urmatorul pas, si la ani buni dupa moartea lui Kurt Cobain, dadeam la schimb jocuri de calculator ptr. probabil cel mai cunsocut concert unplugged din istorie "Nirvana MTV Unplugged in New York" iar pasiunea mea ptr. omul care nu se spala cate 6 luni pe cap a crescuse intr-atat incat ii citisem pana si "scrisoarea de adio" sa nu mai zic k papam de Alternative & Grundge, "a la" Alice In Chains, Pearl Jam, Sound Garden, Radiohead (piesele alea din tineretze cand mai sunau a alternative) etc. pe paine.
Achizitii tehnologice, un CD-writer Teac de 4 viteze, m-au facut popular in cercurile pirateriei muzicale, mai ales ca in acele vremuri nu puteai sa iei albumul simplu cu un click de pe DC. O multime de pelerini veneau sa-mi venereze "writerul", si lasau ca ofranda o copie a materialului pe care-l multiplicam (si cate un pachet de Lucky Strike), ofrande gen Placebo, Godsmack, Moby, Smashing Pumpkins, Sublime, Cypress Hill, Fatboy Slim etc etc fiind astfel un mic pionier al generatiei mele...Ca orice meserias care se respecta, am plecat cu breasla la specializare peste hotare, unde am raspandit cunostintele mele autohtone din categoria BUG Mafia si Parazitii si m-am intors cu un fantastic "Best Of Beastie Boys", si cu obsesie ptr. Rage Against The Machine, a caror albume le-am cumparat toate originale, pe marci grele, ptr. ca la noi erau doar niste legende, de care putini auzisera ca exista, dar nimeni nu detinea asa ceva. Astfel RATM a devenit concubina mea principala pe perioada liceului, ceea ce nu m-a oprit insa sa o inshel pana si cu ultimele curve...
Daca tot am ajuns la curve...odata cu miezul liceului apare si cea mai intunecata perioada a sunetelor din viata mea, un ev mediu muzical cu mizerie si incultura, a doua si cea mai sumbra perioada de ratacire. Totul a inceput cu Fantastic si "Carolina" si a continuat cu diversi pigmei, ciori si scocari, a caror idiotzenii le fredonam ("hai vino taticule sa asezam globurile, sa-mbracam pomul d iarna, viata sa ne fie draga") si ca orice dependent de narcotice, ma spal precum Pontius Pilatus pe maini si dau vina pe anturaj...
Aceasta reduta cu turnulete aurii a fost insa infranta de un val germanic, ptr. ca la un timp versurile in limba lui Goethe si Schiller au zdrobit pur si simplu cele in limba Luminitzei Cioaba...salavatorii pe cai albi au fost in principal trioul Rammstein, Böhse Onkelz si Toten Hosen, a caror riffuri de chitara le puneam pe "repeat" pana cand si parintzii mei fredonau "Alles Aus Liebe", fara sa aiba cea mai vaga idee ce murmurau in barba...
Iesind de la reabilitare, si fiind indrumat din nou spre drumul pietruit aa rocklui, am inceput sa ma interesez putin si de marii clasici. A fost un studiu foarte superficial in care m-am familiarizat doar cu marile hituri studiu insa care urma sa-l aprofundez putin cate putin pana astazi. Am inceput cu Doors, Pink Floyd am trecut prin Judas Priest si Manowar, am improspatat Metallica, Guns 'N' Roses, putin Iron Maiden, putin Black Sabbath...bineintzeles AC DC...Led Zeppelin...si alti monstrii sacrii, totul culminand cu, practic, primul meu concert rock...Scorpions (ascultati de undeva din stradute laturalnice) in BV. Aveam nevoie de aceasta infuzie de cultura, pentru a curata rezidurile manelelor, care incet incet au inceput sa dispara, dar nu intru tot, ele mai aparand rareori sub forma unor spasme si convulsii pana astazi.
Spre sfarsitul liceului, am fost coplesit de o dorinta de simplitate, de libertate si de anarhie totala in relatia cu societatea. Eram coplesit de ideologia miscarii punk si implicit am adoptat si muzica specifica...Sex Pistols, Exploited, Iggy Pop&The Stooges, Subway Sect, Bad Religion, Toydolls, Ramones,si cate si mai cate formatzii cu nume mult prea dubioase si melodii scurte, 100% zanganite...ce mai e de zis decat "PUNK'S NOT DEAD!!!". Pasiunea ptr. muzica punk si fenomenul social adiacent, s-a extins intr-atat, incat mi-am sustinut atestatul de Limba Germana pe acest subiect (deshi toata lumea se astepta la un comentariu de carte), lucrare in care am trasat paralele intre ideea de anarhie a secolelor 18 si 19 si anarhia anilor 70 si 80, intre curentul "Sturm und Drang" si ideologiea tineretului urban, si binetzeles comparatzia inte Romeo si Julieta lui Shakespeare si Romeo si Julieta modernitatii in imaginea cuplului Sid Vicious si Nancy Spungen.
Odata cufacultatea, cu Bucurestiul am inceput sa mai ies in cluburi in care se pune si o altfel de muzica decat "standardul Sibian" adica un curat Kiss Fm cu ProFm. Dupa cum spuneam in Bucuresti, am inceput sa gust putin si din partea mai comerciala a rockului...un System Of A Down, un Linkin' Park, un Korn, un EMIL, un Papa Roach un Blink 182...un Limp Bizkit
Tot odatat cu capitala m-a lovit ca o revelatzie, cea mai tare inventzie a umanitatzii: Internetul prin cablu!!! si granitele dezvoltarii muzicale au fost pur si spulberate, si precum Germania "im zweiten Weltkrieg", am inceput sa lupt pe 1000 de fronturi, care mai de care mai diverse...de la Cargo la Massive Attack, de la Grieg la Crystal Method, de la Blackmore's Night la Kitaro...genuri peste genuri, un adevarat conglomerat, din care insa s-a cristalizat si s-a shlefuit "actuala" mea partenera de viatza, sa-i ziceam insotzitoarea mea ptr. aceasta etapa. Ziceam in deschidere, ca totul se incheie cu "Ave End", iar Lacrimas Profundere, sunt trasatura care poate fi considerata exponentiala pentru actuala-mi flama, dar nu sunt nici pe departe indeajuns pentru a o descrie, mai e nevoie de un Moonspell, de un Theatre of Tragedy, de un Tristania, My Dying Bride, Katatonia, Nightwish, Apocalyptica, Cradle of Filth si tot ce intra in sfera lor ...o combinatie de Goth, Doom, Black, Death, Metal si cate si mai cate...practic o metisa perfecta a tuturor stilurilor imbinate intr-o singura super eroina.
Spuneam, ca muzica o traiesti este practic viata in sine, o serie de sentimente, pe care le dobandesti si le traiesti cu castile pe urechi, si pe care le simti, si care apoi trec prin tine,la adevarat lor vlaoare si intensitate, cand nu mai ai nevoie de cashti si esti fatza in fazta cu... cu chitara zanganind Creep a lui Radiohead la un foc de tabara, cu Scorpions pe care doar ii auzi dar nu ii vezi pe undeva pe stradutze intr-un orash strain, cu "Join Me" a lui HIM din care cunosti fiecare vers, cu caldura si apropierea trompetelei intr-un "Unplugged" Luna Amara, cu moshulicii de la Stones care intra cu scena in multzime, cu un Jam Session Antract&Cargo cu piese batute pe 2 baterii in paralel, cu atmosfera de transa a lui Tiesto, cu energia si luminile Unkle, cu umbrele celor de la My Dying Bride proiectate pe peretii unei biserici pe cele mai autentice ritmuri de "Doom", urmate apoi de goticul desavarsit Within Tempatation, cu difuzoarele celor de la Judas Priest care aproape te darama cu decibelii lor, cu magnificul Coverdale si ai sai Whitesnake care te fac sa scapi berea din mana si de ce nu si cu precedenta lui fromatzie Deep Purple niste adevaratzi clasici in viatza, cu piesele lui Mozart si Pink Floyd interpretate de orchestra Casei Radio in placuta companie a unor chitare electrice, cu Iron Maiden insotiti monstrii si robotii desupra carora troneaza Dickinson, si nu in ultimul rand cu ploaie torentziala care se prelinge pe o pelerina galbena intrandu-ti in ochi cand esti fatza in fatza cu Metallica...
Ati trai un sfert de secol pe sunete, pe instrumente....pe muzica! Noapte Buna

p.s. scuzele de rigoare tuturor pe care i-am omis aici...